Menopauza

Simptome şi semne

In perimenopauză simptomele pot fi absente, uşoare, moderate sau severe. Se consideră că aceste simptome sunt cauzate de fluctuaţiile concentraţiilor hormonale, care se produc atunci când femeia se apropie de menopauză.
Primul simptom al perimenopauzei este adeseori neregularitatea perioadelor menstruale, a căror frecvenţă devine mai mare sau mai mică faţă de normal. Perioadele menstruale pot avea durată mai mare sau mai mică, iar materialul eliminat poate fi mai abundent sau redus cantitativ. Este posibil ca perioadele menstruale să fie absente timp de câteva luni, pentru ca ulterior să redevină regulate. însă este posibil ca perioadele menstruale să se desfăşoare normal chiar până la instalarea menopauzei.

Trei sferturi din femei sunt âfectate de bufeuri. Majoritatea femeilor au bufeuri timp de peste 1 an, iar până la jumătate le au timp de peste 5 ani. Cauza bufeurilor este necunoscută, însă acestea pot fi asociate cu fluctuaţiile concentraţiilor hormonale. Se pare că bufeurile se produc prin dilatarea vaselor sanguine situate în apropierea suprafeţei pielii. Ca urmare, aportul sanguin local creşte, determinând înroşirea şi încălzirea tegumentului, în special la nivelul capului şi gâtului. Femeia poate prezenta transpiraţii profuze. Datorită acestui efect de încălzire, bufeurile sunt numite uneori valuri de căldură. Durata unui bufeu variază între 30 secunde şi 5 minute, iar episodul poate fi urmat de apariţia frisoanelor.

Alte simptome întâlnite în apropierea menopauzei sunt variaţiile stării de dispoziţie, depresia, iri labilitatea, anxietatea, nervozitatea, insomnia, tulburările de concentrare, durerile de cap şi oboseala. Aceste simptome pot avea legătură cu scăderea concentraţiei estrogenului. însă relaţia exactă între nivelul estrogenului şi manifestări nu este înţeleasă. Transpiraţiile nocturne, care au legătură cu bufeurile, pot tulbura somnul şi contribuie astfel la fatigabilitate şi iritabilitate. însă, tulburările somnului sunt frecvente chiar şi la femeile care nu au bufeuri.
Unele femei se simt ameţite sau au parestezii (senzaţii de furnicături sau înţepături). Uneori îşi simt inima bătând cu putere sau rapid (palpitaţii). La perimenopauză se înregistrează în unele cazuri creşteri în greutate, care continuă după menopauză. însă, creşterea ponderală din această perioadă nu are legătură cu variaţiile concen¬traţiilor hormonale, ci se pare că face parte din procesul normal de îmbătrânire.

Multe din simptomele perimenopauzei, deşi sunt deranjante, devin mai rare şi mai puţin intense după menopauză. Prin contrast, complicaţiile menopauzei, cauzate de scăderea nivelului de estrogen, simt progresive dacă nu se iau măsuri de prevenire.

După menopauză, scăderea concentraţiei de estrogen induce pe parcursul mai multor ani modificări ale tractului reproducător. Mucoasa vaginală se subţiază, se usucă şi elasticitatea ei scade (afecţiune numită atrofie vaginală). Aceste modificări fac actul sexual dureros şi cresc riscul de inflamaţie locală (vaginită). Dimensiunile celorlalte organe genitale - labiile mici, clitorisul, uterul şi ovarele - se reduc. De obicei, apetitul sexual scade. Efectul menopauzei asupra capacităţi femeii de a avea orgasm variază de la o femeie la alta. La multe femei acest proces nu este afectat. Atingerea orgasmului devine mai uşoară la unele femei şi mai dificilăla altele.
Mucoasa uretrală se subţiază, iar forţa muşchilor care controlează debitul urinar (situaţi în jurul orificiului uretral al vezicii urinare) scade. Ca urmare, la urinare, apare uneori o senzaţie de arsură, iar infecţiile tractului urinar se instalează mai uşor. Majoritatea femeilor în postmenopauză au incontinenţă urinară de stres, adică atunci când femeia râde, tuşeşte sau desfăşoară o activitate care creşte presiunea intravezicală se pierd cantităţi mici de urină A. Unele femei prezintă micţiuni imperioase, adică nevoia bruscă şi intensă de a urina, imposibil de controlat.
Pe măsură ce nivelul estrogenului scade, cantitatea de colagen (o proteină care conferă tegumentului rezistenţă) şi de elastină (responsabilă pentru elasticitatea cutanată) scade. Ca urmare, pielea devine mai subţire, mai uscată, mai puţin elastică şi mai vulnerabilă la traumatisme.

Scăderea estrogenului conduce adeseori la reducerea densităţii minerale osoase şi uneori la osteoporoză deoarece estrogenul are rolul de a menţine structura osoasă. Deoarece densitatea şi rezistenţa oaselor scade, riscul de producere a fracturilor creşte. în primii 2 ani după menopauză densitatea osoasă scade cu aproximativ 3-5% anual. Ulterior, scăderea este de numai 1-2% pe an.

După menopauză, concentraţiile lipidelor sunt crescute, în particular LDL colesterolul. Aceasta explică parţial de ce incidenţa bolilor coronariene creşte la femei după menopauză. De asemenea, se pare că in premenopauză concentraţia crescută a estrogenului protejează împotriva bolii coronariene.