Dezlipirea de retină

Dezlipirea de retină este separarea retinei de stratul vascular.
In cazul dezlipirii de retină, o parte din aportul sanguin retinian este întrerupt, astfel încât funcţionarea retinei este compromisă. Dacă nu se produce reataşarea, retina suferă leziuni permanente.
Dezlipirea debutează intr-o regiune restrânsă, de obicei în urma unei rupturi retiniene. Dacă zona nu este reataşată, se poate ajunge la dezlipirea întregii retine. Rupturile retiniene care conduc la dezlipire de retină sunt mai frecvente la persoanele cu miopie avansată sau care au suferit o intervenţie chirurgicală pentru corectarea cataractei. De asemenea, rupturile sunt mai frecvente după traumatisme oculare. între retină şi ţesutul subiacent se acumulează fluid sau sânge provenite dintr-un vas sanguin lezat, ceea ce agravează tulburările de vedere.

Simptome

Dezlipirea ae retina nu este dureroasa, rersoaneie afectate văd de obicei mici obiecte plutitoare
sau puncte luminoase strălucitoare, care persistă mai puţin de o secundă. în mod tipic, mai întâi se pierde vederea periferică, iar pierderea vederii continuă pe măsură ce o cortină care cade peste limita câmpului vizual. în caz de dezlipire maculară, vederea se deteriorează rapid şi toate imaginile percepute devin neclare.
în urma examinării retinei cu oftalmoscopul, medicul poate observa de obicei dezlipirea. Când regiunea dezlipită nu se observă, se poate face o ecografic oculară.

Tratament şi prognostic

Persoanele care constată pierderea bruscă a vederii ar trebui să apeleze imediat la un medic oftalmolog. în funcţie de cauza dezlipirii de retină, se poate folosi ca tratament chirurgia laser sau crioterapia (criopexie). Chirurgia laser astupă orificiile retiniene. Crioterapia induce formarea unei cicatrice, care previne dezlipirea in continuare a retinei.
Dacă retina este reataşată într-un interval de 2-7 zile, şansa de ameliorare a vederii este mare. Dacă însă dezlipirea persistă mai mult timp, sau a apărut s gena anormală de la mamă. La unii indivizi, de obicei bărbaţi, boala se poate asocia cu o formă ereditară de hipoacuzie (sindrom Usher).