Infecţiile virale

Infecţiile virale pot produce inflamaţie a meningelor (cauzând meningită virală), a creierului (encefalită virală) , a măduvei spinării (mielit|), sau a rădăcinilor nervilor spinali (zona zoster). Encefalita virală se asociază frecvent cu meningită virală. Encefalita virală este mai severă deoarece afectează direct creierul.

Unele virusuri pot infecta direct creierul şi pot astfel produce encefalită cu debut brusc. Infecţiile eu anumite virusuri, cum ar fi virusurile Echo sau Coxsackie, pot să apară în epidemii. Alte infecţii virale (herpes, oreion, • aricelă) produc cazuri izolate de boală. Encefalita rabică - o formă fatală - apare în urma muşcării de către un ;mimal (de exemplu un liliac). Arbovirusurile, care pot produce encefalită, sunt transmise de ţânţari, căpuşe s-m alte artropode. Alte infecţii virale, cum ar fi coriomeningita limfocitară, sunt transmise de rozătoare, v i tuşul imunodeficienţei umane (HIV) produce o infecţie cerebrală cronică, fără inflamaţia care apare în encefalita acută; această boală este denumită encefalopatie HIV.

Unele virusuri nu infectează direct creierul. în schimb, acestea declanşează reacţii imunologice care conduc în mod indirect la inflamaţia ţesutului cerebral. Acest tip de inflamaţie, denumită encefalită parainfecţioasă sau postinfecţioasă, poate să apară după pojar, varicelă, sau rubeolă, de obicei după 5-10 zile. Consecinţele pot fi severe. Măduva spinării poate de asemenea fi afectată, cu apariţia encefalomielitei diseminate acute A.
Rareori, encefalita se dezvoltă după mai multe săptă¬mâni, luni sau ani de la producerea infecţiei. Un exemplu este, panencefalita sclerozantă sub acută, un tip de inflamaţie cerebrală care apare uneori după pojar. Boala este de obicei întâlnită la copii HI.