Boala legionarilor

Boala legionarilor este cauzată de bacteria Legionella pneumophila şi de alte specii de Legionella. Această bacterie este responsabilă pentru 1-8% din cazurile de pneumonie şi pentru 4 % din pneumoniile fatale dobândite în spital. Legionella este o bacterie care trăieşte în apă, iar boala apare In principal la persoanele din hotelurile şi spitalele în care microorganismul a fost răspândit de către sistemele de aer condiţionat sau de către reţeaua de aprovizionare cu apă, de exemplu prin intermediul duşurilor. Nu s-au identificat cazuri în care infecţia s-a transmis de la o persoană la alta.

Deşi boala legionarilor poate să apară la orice vârstă, cel mai frecvent sunt afectate persoanele de vârstă medie şi bătrânii. Un risc crescut de a face această boală prezintă persoanele care fumează, care iau corticosteroizi, care au insuficienţă renală cronică sau care au efectuat un transplant. Boala legionarilor este potential letală.
Fr me V imptome, ane apar dupa ' până la 10 zile dt la mi -ctar % mclud oboseală, febră, dureri de cap şi dureri musculare. Tuşea este miţial seacă, însă ulterior pacientul expectorează spută. Persoanele cu forme grave de boală pot prezenta dispnee severă, precum şi diaree şi tulburări psihologice.
Pentru confirmarea diagnosticului se efectuează culturi bacteriene din spută, din sânge şi din urină. Deoarece persoanele infectate cu Legionella pneumophila produc anticorpi pentru a combate boala, analizele sanguine identifică creşterea nivelului plasmatic al acestor anticorpi. însă rezultatele testelor imunologice sunt disponibile de cele mai multe ori numai după ce evoluţia pneumoniei s-a încheiat.
Pentru tratament se administrează antibiotice, cum ar fi fluorochinolone, eritromicină (cu sau fără rifampin) sau azitromicină. Aproximativ 20% dintre persoanele care fac această boală decedează. Mortalitatea este mult mai ridicată la cei care contractează boala în spital sau care au boli ale sistemului imunitar.
Pneumonia cu Mycoplasma. Mycoplasma pneumoniae este agentul care cauzează cele mai multe pneumonii la persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 35 de ani, însă este rar întâlnit la alte vârste. Infecţiile de tip epidemic se produc în special în cazul grupurilor de persoane, cum ar fi studenţii, personalul" militar şi familiile. Răspândirea infecţiei se face lent deoarece perioada de incubaţie este cuprinsă între 10 şi 14 zile. De (fele mai multe ori, cazurile de pneumonie cauzată de aceasta bacterie apar primăvara.