Angina

Simptome şi semne
Cel mai adesea o persoană resimte angina ca o pre¬siune sau ca o arsură localizată sub stern. Durerea poate apărea la nivelul umerilor, pe faţa internă a braţului, la nivelul spatelui, precum şi la nivelul gâtului, mandibulei sau al dinţilor. Mulţi pacienţi descriu angina mai de grabă ca un disconfort sau ca o greutate decât ca o durere propriu-zisă.
La persoanele vârstnice simptomele pot fi diferite, ceea ce duce frecvent la diagnostice eronate. De exemplu, uneori durerea iradiază inferior de stern. Durerea poate apărea la nivelul umerilor şi la nivelul spatelui şi este frecvent confundată cu durerea cauzată de artrită. Durerea poate fi confundată cu o durere de la nivelul stomacului, mai ales după mese, deoarece este nevoie de o cantitate mai mare de sânge pentru a realiza digestia. Această durere poate fi etichetată ca indigestie sau pusă pe seama unui ulcer gastric. De asemenea, la pacienţii cu stări confuzionale sau cu demenţă pot exista deficienţe de comunicare.
Simptomatologia poate fi diferită la femei. Acestea sunt mai predispuse să dezvolte forme atipice de disconfort toracic.
De obicei angina este dedanşată de eforturi, durează nu mai mult de câteva minute şi cedează la oprirea efortului. Unii pacienţi resimt angina la un anumit prag de efort, astfel încât apariţia ei este previzibilă. La alţi subiecţi episoadele apar fără a putea fi prevăzute. Uneori angina este mai severă atunci când efortul urmează unei mese. Este de asemenea mai severă atunci când pacientul se expune la frig. Mersul prin vânt sau deplasarea dintr-o cameră încălzită la exterior sunt situaţii care pot de¬clanşa angina. Câteodată trăirea unei emoţii intense, chiar şi în repaus, sau un coşmar pot produce angină.
Diagnostic
Medicii diagnostichează angina mai ales pe seama simptomelor pe care le descrie pacientul. Examinarea fizică a pacientului şi electrocardiograma (ECG) < pot
vezi caseta de la pagina 922
diagnostica foarte puţin, chiar deloc, anomaliile dintre episoadele anginoase şi uneori chiar din timpul episoadelor anginoase, chiar la persoane cu boală coronariană ischemică avansată. în timpul episodului anginos frecvenţa cardiacă poate fi uşor crescută, tensiunea arterială poate să crească, iar la auscultaţie medicul poate decela modificări ale bătăilor cardiace. ECG-ul poate identifica modificări ale activităţii electrice cardiace.
Atunci când simptomele sunt tipice medicul stabileşte uşor diagnosticul. Tipul de durere, localizarea, asocierea sa cu efortul fizic, mesele, vremea sau alţi factori ajută medicul la stabilirea diagnosticului.
Prezenţa factorilor de risc pentru boala cardiacă ischemică ajută de asemenea la diagnostic. Dacă pacientul resimte durere toracică in timpul examinării medicul poate administra o tabletă de nitroglicerină (un medicament care dilată vasele de sânge) sublingual, ceea ce constituie un test diagnostic: dacă durerea este cauzată de angină, aceasta trebuie să cedeze în mai puţin de 3 minute de la administrare.
Următoarele investigaţii pot ajuta la evaluarea fluxului sanguin către miocard şi pot determina dacă boala cardiacă ischemică este prezentă şi cât de extinsă este.
La testul de efort ■ pacientul merge pe o bandă rulantă sau pedalează pe o bicicletă staţionară, iar în acest timp este monitorizat electrocardiografie. Această investigaţie ajută medicul să stabilească dacă este nevoie de angio- grafie coronariană sau de bypass aorto-coronarian. Dacă persoana respectivă nu poate depune efortul necesar testul se efectuează după injectarea unui medicament care îngreunează munca inimii.
Pentru realizarea investigaţiilor imagistice cu radionuclizi * se injectează intravenos o mică cantitate dintr-o substanţă radioactivă. Imagistica cu radionuclizi poate identifica localizarea şi extinderea ischemiei şi t
cantitatea de sânge care ajunge la muşchiul cardiac. Această investigaţie poate fi realizată în asociere cu testul de efort.
Ecocardiografia <® foloseşte ultrasunete pentru a reda imagini ale inimii (ecocardiograme), în timpul investi-gaţiei se măsoară cavităţile cardiace, se vizualizează mişcările miocardului şi fluxul sanguin prin valvele cardiace, precum şi funcţionalitatea valvelor. Ecocar-diografia poate fi făcută în repaus sau în timpul efortului.
A vezi pagina 122
3 ~ vezi pagina 123
.*. vezi pagina 127 .
® vezi pagina 125
♦ vezi pagina 128
v* vezi imaginea de la pagina 124
Atunci când este prezentă ischemia funcţia de pompă a inimii este diminuata.	-	,
în cazul angiografiei coronariene ♦ se obţin imagini radiologice ale arterelor coronare după injectarea unei - substanţe de contrast. Angiografia coronariană, cea mai exactă metodă de diagnostic al bolii cardiace ischemice, se poate efectua atunci când diagnosticul este incert. Angiografia coronariană este folosită pentru a evalua
Angiografia poate detecta de
asemenea şi spasmul
arterial. Dacă spasmul nu apare în timpul intervenţ iei se poate utiliza un medicament care produce spasm arterial.
La puţini pacienţi care au manifestări tipice de angină şi rezultate anormale la testul de efort angiografia coro-nariană nu confirmă prezenţa bolii cardiace ischemice. Unii din aceşti pacienţi au sindrom X, dar pentru cei mai mulţi sursa simptomelor nu este inima.
Monitorizarea ECG continuă - efectuată cu ajutorul unui aparat Holter V - poate identifica anomalii care indică simptomele unei ischemii silenţioase, sau ale unei angine variante (care apar de obicei în repaus).