Controlul respiraţiei

De obicei respiraţia se realizează automat, fiind con-trolată subconştient de către centrul respirator din trunchiul cerebral. Respiraţia continuă în timpul som-nului şi de obicei şi atonei când persoana este incon-ştientă. Mici organe senzoriale de la nivelul creierului, aortei şi sinusului carotidian monitorizează compoziţia sângelui şi depistează când nivelul oxigenului este prea scăzut sau când nivelul dioxidului de carbon este prea ridicat. La persoanele sănătoase, creşterea concentraţiei dioxidului de carbon reprezintă cel mai puternic stimul al respiraţiei şi conduce la producerea unor respiraţii mai profunde şi mai frecvente. Dimpotrivă, atunci când concentraţia sanguină a dioxidului de carbon este scăzută, frecvenţa respiratorie scade. Creierul comandă apoi reducerea frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respira¬torii. în repaus, un adult obişnuit inspiră şi expiră de aproximativ 15 ori pe minut.
Deoarece plămânii nu au muşchi scheletici proprii, efortul respirator este efecmiat de diafragm, de muşchii localizaţi intre coaste (muşcnii mtercostaii)