Tiroidită

Tiroidită reprezintă inflamaţia glandei tiroide.

Există trei tipuri de tiroidită: tiroidită Hashimoto (tiroidită autoimună), tiroidită subacută dureroasă (tiroidită granulomatoasă) şi tiroidită subacută neduireroasă (tiroidită limfocitară silenţioasă, tiroidită post-partum).
Tiroidită Hashimoto. Tiroidită Hashimoto este cel mai frecvent tip de tiroidită şi cea mai frecventă cauză de hipotiroidism. Din motive necunoscute, organismul îşi atacă propriile structuri (reacţie autoimună ■); glanda tiroidă este invadată de globule albe şi sunt sintetizaţi anticorpi care atacă structurile tiroidiene. Multe persoane cu tiroidită Hashimoto prezintă şi alte boli endocrine, cum ar fi diabet, insuficienţă suprarenaliană, sau insuficienţă paratiroidiană, precum şi alte boli autoimune, cum ar fi anemie pernicioasă, artrită reumatoidă, sindrom Sjogren, sau lupus eritematos sistemic (lupus).

Tiroidita Hashimoto este mai frecventă la femei - în special la cele în vârstă - şi are agregare familială. Boala apare mai frecvent la persoanele cu anumite anomalii cromozomiale, cum ar fi sindromul Down, sindromul Turner şi sindromul Klinefelter.
De obicei, tiroidita Hashimoto debutează cu mărirea de volum a glandei tiroide (care are consistenţă fermă şi nu este dureroasă) sau cu apariţia unei senzaţii de constricţie la nivelul gâtului. De obicei glanda are o consistenţă similară cu cea a cauciucului, putând prezenta mai multe proeminenţe. La aproximativ 50% din persoanele cu tiroidită Hashimoto, glanda tiroidă devine hipoactivă. în majoritatea celorlalte cazuri, funcţionalitatea glandei rămâne normală. Rareori, apare mai întâi hiperfuncţie tiroidiană, iar ulterior se instalează hipotiroidismul.
Pentru a determina dacă tiroida funcţionează nor¬mal, medicii efectuează câteva analize sanguine; însă diagnosticul se bazează pe rezultatele examenului fizic şi pe rezultatul unei analize speciale cu ajutorul căreia se determină dacă persoana respectivă are anticorpi antitiroidieni (care atacă glanda tiroidă). Nivelul hormonului stimulator tiroidian (TSH) se măsoară pentru a exclude prezenţa hipotiroidismului.

In prezent nu există nici un tratament specific pentru tiroidita Hashimoto.
Majoritatea indivizilor afectaţi dezvoltă în final hipotiroidism şi trebuie să efectueze tratament hormonal de substituţie pentru tot restul vieţii. Hormonii tiroidieni determină şi reducerea volumului glandular. Persoanele cu tiroidită Hashimoto ar trebui să evite aportul excesiv de iod (există riscul de apariţie a hipotiroidismului) provenit din surse naturale (cum ar fi tabletele preparate din varec sau alge marine).
Tiroidita subacută dureroasă. Tiroidita subacută dureroasă, care este cauzată probabil de un virus, are de obicei debut brusc. Această boală se caracterizează prin existenţa unui proces inflamator care induce eliberarea excesivă de hormoni tiroidieni (cu apariţia hipertiroi-dismului), urmată aproape întotdeauna de hipotiroidism temporar şi în final de reluarea funcţiilor tiroidiene normale.

Tiroidita subacută dureroasă apare adeseori după o infecţie virală şi debutează cu durere la nivelul gâtului, confundată de mulţi pacienţi cu durerile faringiene de-terminate de faringită. Multe persoane cu tiroidită subacută dureroasă se simt extrem de obosite. Glanda tiroidă devine din ce în ce mai sensibilă, iar indivizii afectaţi dezvoltă febră uşoară (între 37,2 şi 38,2 grade Celsius). Durerea poate migra dintr-o parte în alta a gâtului, poate iradia către mandibulă sau ureche şi se intensifică în momentul deglutiţiei. Tiroidita subacută dureroasă este adeseori confundată la început cu o afecţiune dentară său cu o infecţie faringiană sau a urechii.
Majoritatea pacienţilor se vindecă de acest tip cţe tiroidită. în general, boala se remite de la sine în câteva luni, însă uneori reapare sau - rareori - produce leziuni semnificative ale tiroidei şi conduce la apariţia hipotiroidismului.

Durerea şi inflamaţia pot fi ameliorate prin administrarea de aspirină şi alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). în cazurile severe se pot administra corticosteroizi, cum ar fi prednison, care se reduc treptat pe parcursul a 6 până la 8 săptămâni. Dacă administrarea corticosteroizilor este întreruptă brusc sau prea rapid, simptomele pot reapărea. Când manifestările de hipertiroidism sunt severe, se poate administra un beta-blocant.
Tiroidita subacută nedureroasă. Tiroidita subacută nedureroasă apare de obicei la femei, în mod tipic imediat după naştere, determinând mărirea de volum a tiroidei fără apariţia sensibilităţii la nivelul acesteia. Boala reapare la fiecare sarcină ulterioară. Timp de câteva săptămâni până la câteva luni, pacienţii prezintă hipertiroidism urmat de hipotiroidism, după care glanda» tiroidă îşi reia funcţionarea normală.

Hipertiroidismul necesită tratament timp de câteva săptămâni, adeseori prin administrarea unui beta-blocant (de exemplu propranolol). în perioada de hipotiroidism trebuie administraţi hormoni tiroidieni, de obicei timp de maxim câteva luni. însă hipotiroidismul devine per¬manent la aproximativ 10% din persoanele cu tiroidită subacută nedureroasă, astfel încât acestea trebuie să ia hormoni tiroidieni pentru tot restul vieţii.