Astmul ocupaţional

Pentru a stabili diagnosticul, medicul intreba pe pacient despre simptomele pc c.ue le jre şi dc=prs expunerea ia substanţe despi" c-ie se cunoaşte că produc astm Ocazional, ajt n nil mui teit cutanit se poar? identifica o ieacţi<J aifi',i t stulol isuiiHxn în care o cantitate mică din sub u >1 ,uspc( îat sr ampias a.j pe piele) Atunci când rt abilire ad-agiio^ticuluj tstc dificilă, medicii dm cenţii 1 spraali/att folosea u^ „es" de piovocare, în care per soma inhak a/ă cantităţi m 1 din substanţa suspectata şi apoi este ţinută sub ob^e'vai k. pentru a se iderrafira apari fi? wfaeezir gutui si 3 dispnee şi este testată pentru depistarea diminuării funcţiei pulmonare.

Deoarece căile aeriene 001 începe să se îngusteze înainte de apariţia simptomelor, persoana la care simpto-mele apar tardiv poate folosi un dispozitiv special cu ajutorul căruia să îşi monitorizeze gradul de obstrucţie a căilor respiratorii m timp ce este ia serviciu. Acest dispozitiv, un fluxrnetru portabil, măsoară viteza cu care persoana poate expulza aerul din plămâni. Când căile respiratorii se îngustează, viteza aerului scade semni¬ficativ, fapt care sugerează astmul ocupaţional.