Sindromul de detresă respiratorie acută

Simptome şi diagnostic

SDRA se dezvoltă de obicei într-un interval de 24 până la 48 de ore de la leziunea sau boala iniţială. Persoana afectată prezintă la debut dispnee, caracterizată de obicei prin respiraţii frecvente şi superficiale. La examenul clinic medicul poate percepe cu ajutorul stetoscopului raluri sau wheezing, însă uneori auscultaţia pulmonară este normală. Din cauza scăderii concen¬traţiei sanguine a oxigenului tegumentul dobândeşte o coloraţie marmorată sau albăstruie (cianoză) şi apar disfuncţii ale organelor - cum ar fi inima şi creierul, ceea ce conduce la tahicardie, confuzie şi letargie.

Deficitul de oxigen cauzat de SDRA şi eliberarea în circulaţia sanguină a anumitor proteine (citokine) produse de celulele pulmonare şi de celulele sanguine albe (leucocite) conduc la apariţia în alte organe a procesului inflamator şi a tulburărilor funcţionale: se poate ajunge până la insuficienţa mai multor organe ale corpului (o stare denumită insuficienţă organică multiplă). Afectarea diferitelor organe poate debuta la scurt tip după instalarea detresei respiratorii sau după mai multe zile sau săptă¬mâni. în plus, persoanele cu SDRA au capacitate scăzută de combatere a infecţiilor, astfel încât sunt predispuse la apariţia pneumoniei bacteriene.
Analiza sângelui arterial relevă o concentraţie san¬guină scăzută a oxigenului fii, iar pe radiografiile toracice se observă prezenţa de lichid în spaţiile care în mod normal conţin aer. Pentru a confirma faptul că boala nu este cauzată de insuficienţa cardiacă este necesară efectuarea mai multor investigaţii paraclinice

Tratament şi prognostic

Pacienţii cu SDRA sunt trataţi în unitatea de terapie intensivă. Succesul tratamentului depinde de corectarea cauzei principale; oxigenoterapia, care este vitală pentru aducerea la normal a concentraţiei sanguine a oxigenului, trebuie asociată cu tratamentul cauzei subiacente.
_ Atunci când administrarea de oxigen pe mască sau cu ajutorul canulelor nazale nu corectează hipoxia, sau când feste necesară administrarea unor doze mari de oxigen, ftfbuie folosit un aparat de ventilaţie; această procedură este denumită ventilaţie mecanică ©. Prin intermediul W tub. introdus prin cavitatea bucală până în trahee