Paul Goma si parintele Calciu

George Roncea
8 hrs ·
de ce nu se poate întâmpla nimic la noi...niciodată - scurtă poveste despre doi români străluciți, care au înfruntat cândva pe bune Sistemu, (doar 2!) cu Adevărul în brațe
...restul, milioane de colaboratori și slugi, cei cu mulțumim din inimă Partidului, nici o flegmă nu merită...
proporția asta – doi versus milioane spune totu despre trăsăturile unui neam unit via lașitate, ticăloșie, lipsă de caracter, fățărnicie, ipocrizie, pidosnicie…pe scurt un ”popor” – mai exact o populație, o adunătură amorfă, masă formată în mare parte din jagardele fricoase, curiști și muiști cu ifose și pretenții patriotarde, cu discurs găunos și fals - ”patriotismul” de gargară este o resursă inepuizabilă pentru figuranții de operetă…
.
în 1989 Secu avea 136.000 de informatori activi. fiecare informator/agent avea cel puțin 10-15 surse, mediul conex. Pe lângă surse și agenți Secu mai avea și sculele, microfoanele adică - cam 100 000 de români nasoi, cu opinii negative, gen legionari, vechi membri ai partidelor istorice - intrau pe casetofon, sau pe video.
Per total cam jumătate de milion dintre românii activi aveau fișe, note etc.
Scăzând pensionarii, elevii, studenții, casnicele, bolnavii mintal, ologii - categorii cu șanse reduse de a întruni interese specifice securității - per total vreo opt milioane de români - plus membrii de Partid care se turnau ei între ei - 4 milioane cel puțin - avem o rată de control a unei părți serioase a societății românești.
Desigur erau prioritare segmentele cu potențial de influență publică - scriitori, jurnaliști, universitari, actori, artiști - personaje ce puteau avea tangență cu spații externe.
”Segmentu” ăsta era controlat beton, încrucișat, ca dovadă situația singulară a unui Paul Goma, izolat total (și azi). l-au tocat la greu și atunci și azi.
Ce vroiam să subliniez este că în afară de Părintele Calciu și Paul Goma, pe întreg spațiul românesc, pe parcursul câtorva decenii n-au existat voci sonore care să se ridice cu adevărat împotriva Sistemului, la vedere, răspicat.
Doi.
...doar atât.
desigur, amândoi aruncați în închisoare, izolați, unul de așa zisa comunitate a scriitorilor, niște scursori de fapt, celălat, părintele, pus la index de ierarhia BOR, niște farisei mizerabili, de fapt...
și mulți, mulți ani au urmat represalii de tot felul - ”măsuri operative”, cum zic cretinii ăștia de securiști inepți muncii de distrugere a vieții unor oameni de onoare și demnitate...
Resursele de azi ale Sistemului sunt infinit mai vaste decât ale Securității.
Dacă spre exemplu cercul de pază al lui Ceaușescu avea vreo 500 de oameni, acum cercul din jurul Cotroceniului este de vreo șase ori mai mare.
Cât despre buget și mijloace, nicio comparație. Serviciile românești bat de la distanță - cel puțin la capitolul interceptări, FBI-ul, deși populația Americii este de 16 ori mai mare. Personalul și resursele Sistemului, la noi, sunt net peste Franța, Italia și Germania la un loc - deși aceste țări - ca populație, sunt cât vreo 10 Românii.
Și mai interesant este aspectul că Serviciile de la noi, în pofida ”înnoirii”, sunt conduse și controlate de cadre legate intim de vechea agentură KGB. Spre exemplu, alde Serghei Celac sau Mircea Malița, ori Meleșcanu, cadre vechi DIE/SIE, adică boșorogi kaghebiști, au acum interpuși tinerei, proxy-uri, cu costumașe noi, occidentale și diplome și mastere ”afară”, iar costumașele execută exact ce li se ordonă de către boșorogi.
Și în SIE și în SRI există o categorie de așa ziși ”nepoței”, spălați, apretați, vechii bunicuți siniștri din Rețeaua veche și-au ales urmașii cu grijă, de regulă niște repetenți, dar și băieței cu diplome și grade universitare obținute pe o filieră atent controlată. Genu care nu cârâie în front ever.
Rar, la modul cu totul excepțional, cadre din Sistem au ieșit public cu dezvăluiri, i-am numărat eu, maximum cinci (5) în ultimii 27 de ani. Evident beliți tare de tot. De la Radu, de la seția SRI Prahova, la căpitanul Soare, culmea, rudă cu acel Ovidiu Soare, generalul lui Năstase, care i-a zdrobit viața, deși erau rude, plus încă câțiva.
I-am cunoscut direct pe unii dintre ei, mi-au povestit multe.
Alții, tot din structură, nici n-au mai apucat să vorbească, post mortem am aflat unele detalii. Povestesc toate astea deoarece am tot fost bombardat, de o bună bucată de vreme, de oameni de bună credință ce încearcă, în chip naiv, părerea mea, să ”lupte cu Sistemu”.
Pentru această categorie la SRI există chiar un departament ”anti-Sistem”. În timp ce Sistemu supraveghează și controlează sectoru, să nu apară vreo defecțiune, tot Sistemu pune la cale noi formațiuni, pentru ”pulime”, cum ne zic ei nouă, formațiuni cu un PR valabil, profi, cu imagine bine consolidată, cu bază de Rețea pusă la punct, desigur cu resurse fără margini, bănetu nu se pune în calcul.
Ideea de bază este să nu care cumva să apare ceva necontrolat, mai ales pe segmentul ”naționalist” și ”antisistem”. Pe segmentul ”naționalist” au avut grijă ”băieții” să rezolve situația prin fondarea unor orgnizații cu steaguri și costumașe patriotice, care să nu cumva să miște în front, atent dirijate de cadre mai mult sau mai puțin acoperite sau de mămici grijulii de partid.
Pe zona așa zis ”antisistem„ noua organizație la care lucrează ”băieții” acum este noua formațiune a lui Cioloș, un băiet perfect pentru ei, că-l au sub control total - fie și dacă ne gândim la un recent interviu - n-a transpirat nimic ”afară” - realizat în pușcărie, de o televiziune străină, cu Guru Bivolaru, fratele vitreg al celuilalt Bivolaru, de la PSD, ciorditor a 300 de milioane de dolari, din Tărtășești, vecin cu Năstase.
Tot sub Năstase s-a lansat la SAPARD ambidextrul ăsta de Cioloș. Dar nu asta e semnificativ. Relevant este că Cioloș se lansează cu imaginea protestelor din Pieței Victoriei, exact pe tiparul lansării pe imaginea protestelor din Piața Universității a lui Umil Constantinescu, unul dintre cele mai abjecte personaje din politica românească.
Asta e nasol pe undeva la securiștii noștri, lipsa de imaginație.
Pe de altă parte impresia mea e că li se rupe de riscul deconspirării, chiar dacă sunt dați în fapt, au un asemenea control pe mass media, că nu-și fac griji.
Eu am văzut și manipulările post Piața Universității și cele de acum dar n-am la dispoziție mijloacele lor, am doar un polizor, un flex, niște burghie, niște ciocane și topoare, ceva glaspapir, un fierăstrău, un cont de feisbuk blocat cam șapte luni dintr-un an, un site, cu ceva audiență ce-i drept, altfel nu mă chemau la vreo două televiziuni belite de CNA cu un miliard, ca să învețe minte să mă mai invite.
O să scriu mai pe larg despre Rețeaua SIE din spatele noii initiațive politice, deși este atât de transparentă combinațiunea că sare în ochi – sunt niște ONG-uri care alcătuiesc baza de supot și recrutare, plus logistica, m-aș bucura să văd că cineva, oricine, caută și scrie pe temă, m-am cam săturat ca să tot scriu singur despre anumite subiecte, de parcă restu lumii ar fi formată exclusiv din orbi și decerebrați cu zero spirit critic ori spirit de observație, plus că oricât aș scrie n-am cum să contrabalansez, ca informație, uriașul lor Aparat de intoxicare.
Nu-i chiar așa rău totuși, Părintele Calciu, pe care l-am cărat în cârcă la sluja de înmormântare, firav, dar totuși m-a cocoșat coșciugul, n-avea așea mijloace, pur și simplu ieșea în stradă și zicea ce avea de zis.
I-a durut tare pe securiști, l-au băgat la bulău, încă odată, că mai făcuse pușcărie politiă, l-au mătrășit, ba mai rău, așa tare îl urau că nu au vrut nici să-l lase să se odihnească după moarte în pământul țării ăsteia, o lepră securisto-homosexualo-kaghebistă, pseudo față bisericească, din specia neamunit-cu- leprele-pesediste i-a interzis repauzarea la Petru Vodă, alături de Radu Gyr și de restul martirilor îngropați acolo să nu cumva să devină mormântul său loc de pelerinaj ”le-gi-o-nar”.
Nu vreau acum să intru în amănunte emoționale despre ultima întâlnire, alături de fratele mai mic, crescut pe lângă părinte, pe patul de spital, era aproape transparent și ne-a spus lucruri din acelea, ce apar înaintea ultimelor clipe - tot ce ne-a spus s-a adeverit...și acum îmi este foarte greu să scriu despre Părinte sec, fără să mă las copleșit de emoție, deși sunt cam copleșit…
Cumva, Teoctist, lichidat mai apoi și el de Haita lor sinistră, a rezolvat cu îngropăciunea, peste capul satanei de Ciubotea, atunci mitropolit al Moldovei.
Dar nu s-au lăsat, agenți ai SRI mascați sub sutane au desecralizat și batjocorit rămășițele Părintelui Calciu, așa, ca se știe cine-i șefu în țara asta. În mod normal trebuiau să intre la pușcărie, dar însuși șeful secției SRI Iași a intervenit pentru ca agenții săi profanatori să nu pățească nimic.
Desigur susținut de la Centru de nemernicul repetent de Coldea, un imbecil handicapat mintal, cu tare vizibile, aproape ambliop, dar îmbrăcat de șmecheri cu costumaș gigea cu șorțuleț, să se simtă și el barosan, un puțoi de la un liceu industrial din Arad, dublu repetent mai apoi, după rahatu ăla de liceu. Idiotu ăsta a făcut legea în România, manevrat ca un păpușel, ca o marionetă la costum, de ”băieții” ăia mai vechi.
Ăia despre care am povestit la început, că controlau tot ce mișcă, ăia care-i mutau fălcile cu pumnu lui Paul Goma și-l beleau pe Părintele Calciu. Cei doi, singurii care au ieșit public, din milioane, pentru a spune răspicat că Partidu și Sistemu put a căcat.
Goma nu avea nicio treabă cu cele sfinte, era un golan genial basarabean, dar spunea bine, zicea pe față despre rahatul și putoarea fetidă a Sistemului, a fost singura Voce a culturii române la vremea aceea. Părintele Calciu era cu totul alt gen de personaj, avea o aură de sfințenie, deja cu pușcărie la activ, în tinerețe.
Un golan bun de gură și la scris - Goma - și un cucernic părinte au vorbit public, în consonanță - ambii și-au încasat-o major, ca să se învețe minte să mai spună cineva vreodată adevărul în țara asta.
Restul întregii societăți românești s-a complăcut în minciună și frică - chestia aia malefică care paralizează impulsurile, şi, treptat, dezumanizează, transformă în masă aglutinată de marmeladă căcănie un popor întreg.
Singurii mărturistori - și martiri, că de aici vine semnificația termenului de martir, de la mărtusirire - au fost cei doi, golanul genial basarabean și sfințitul părințel, puțin la trup, dar cu un curaj gigantic, colosal.
Ce să mai zic, după povestea asta, decât atât, citiți-l pe Goma, citiți-l pe Părintele Calciu, unul dintre acei părinți duhovnicești care m-a schimbat (și) pe mine, un golan relativ doxat – aș fi putut să am o viață mult mai bunicică dacă nu alegeam calea asta si să fac ce fac, de mulți, mulți ani.
Îmi pare nespus de rău că n-am avut ocazia să-l cunosc și pe Paul Goma, unul dintre cei mai adevărați români dintre cei ce-și merită calitatea de român, nu ca milioanele și milioanele de lepre cu buletin de România - Goma nu are nici până azi buletin, așa, ca un mic amănunt, i l-a luat Securitatea și așa a rămas, apatrid, deși a fost printre singurii mărturisitori, singurii radicali autentici, singurii cavaleri ai Ordinului Adevărului și Demnității naționale ce și-a ridicat vocea, pentru/în numele neamului ăsta bolnav/îmbolnăvit de o maladie canceroasă, indusă de cadrele Secu, maladie ce ne ține și azi la pat, pe aparate, ca pe niște infirmi nevolnici.
…am sperat ca basarabenii măcar să-i ofere o reparație pentru suferințele îndurate, împuțitul ăla corupt de Chirtoacă, primarul Chișinăului, creat de SRI și SIS-ul rusesc, cumătrul familiei Băsescu, dotat cu super vilă aici în România, plin de biștari și pe mână cu mafioții ruso-evrei, i-a oferit în batjocură lui Paul Goma un demisol insalubru și jegos.
Bubosul nesătul și lacom de Chiștoacă este arestat acum, dar Paul Goma tot n-are nicio casă în România, nici dincolo nici dincoace de Prut. deși merita nu doar casă ci ditai statuia în mijlocul Capitalei, că a ținut singur obrazul unei națiuni, înfruntând deschis comuniștii și Securitatea.
Năstase are șase case, Ponta tot șase, Iohhanis tot șase, zdreanța de Makovei vreo cinci case, Videanu, Remus Truică, vector al Mafiei evreiești, Vîntu, pion al Mafiei rusești, au proprietăți imense, de zeci de hectare...iar ”colegii” - așa ziși scriitori Dinescu și Liiceanu, niște lichele abjecte, nulități absolute, lingăi stipendiați de statul lui Ion Ilici Iliescu și profitori ai tuturor regimurilor sunt multimilionari în euro
... teribil de rușinos, este de o mizerie și de o obscenitate oribilă faptul că la 82 de ani Paul Goma, ce trăiește într-o sărăcie cumplită, în Franța, deși este cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, premiu de excepție al statului francez, este tratat de ”statul român” cu o indiferență groasă și nesimțită, ce maschează de fapt sălbăticia și ostilitatea la adresa sa, ce transpare din subteranele alea instituționale unde tot aceeiași monștri kominterniști cu tot cu urmașii lor ”renuvelați” emană miasmele otrăvite ce ne împut viața zi de zi, morții mamilor lor de lep