Durerea pelviană

Multe femei prezintă durere pelviană, care este localizată în partea inferioară a trunchiului, la nivelul abdomenului inferior şi pelvisului. Poate fi cauzată de afecţiuni ale oricăruia din organele pelviene: organele de reproducere (uterul, trompele uterine, ovarele şi vaginul), vezica urinară, rectul sau apendicele. însă durerea pelviană are uneori origine extrapelviană, la nivelul intestinului subţire, ureterelor sau vezicii biliare. La apariţia ei contribuie şi factorii psihologici, în special stresul şi depresia.

Durerea poate fi ascuţită, intermitentă sau sub formă de crampe (similară crampelor menstruale). Poate fi bruscă şi deosebit de intensă saiî surdă şi constantă. Intensitatea ei poate creşte progresiv. Zona afectată poate fi sensibilă la atingere. Durerea este uneori însoţită de febră, greaţă şi vomă.

Dacă durerea apărută brusc la nivelul abdomenului inferior sau pelvisului are intensitate foarte mare, medicul trebuie să stabilească cât mai rapid dacă este necesară intervenţia chirurgicală de urgenţă. Exemple de urgenţe sunt apendicita, ulcerul perforat, anevrismul aortic, torsiunea de chist ovarian, infecţiile pelviene cauzate de boli cu transmitere sexuală şi sarcina extrauterină (sarcina ectopică, dezvoltată de obicei la nivelul unei trompe uterine).
Pentru a stabili cauza, medicii îi cer pacientei să descrie durerea, mai ales localizarea şi durata, precum şi alte simptome. De asemenea, pacienta este întrebată despre episoadele dureroase similare pe care le-a mai avut. Informaţiile referitoare la momentul apariţiei durerii în raport cu alimentaţia, somnul, activitatea sexuală, activitatea fizică, urinarea şi defecaţia se pot dovedi utile, la fel că şi informaţiile despre alţi factori care agravează sau ameliorează durerea.

De obicei se palpează abdomenul, verificând dacă există sensibilitate şi formaţiuni tumorale. Examinarea pelviană ajută la identificarea organelor afectate şi la confirmarea sau infirmarea prezenţei unei infecţii. Alte investigaţii care pot fi efectuate sunt hemograma, sumarul de urină, testul de sarcină, ecografia, tomografia computerizată (TC), rezonanţa magnetică nucleară (RMN) şi culturile bacteriene. Uneori, pentru identificarea cauzei durerii este necesară explorarea cavităţii abdominale prin laparotomie sau prin laparoscopie (metodă enaoscopică).
Tratarea bolii care cauzează durerea, dacă aceasta este identificată, poate conduce la ameliorarea durerii. Dacă durerea are cauză psihologică, poate fi utilă apelarea la un consilier sau efectuarea unor tratamente de alt tip.