Pneumotoraxul

Pneumotoraxul spontan primar de mici dimensiuni nu necesită de obicei tratament. Nu cauzează probleme respiratorii grave, iar aerul este resorbit în câteva zile. Absorbţia completă a aerului în cazul unui pneumotorax important poate dura între 2 şi 4 săptămâni; aerul poate fi însă îndepărtat mai rapid prin introducerea în spaţiul pleural plin cu aer a unui tub de dren.

Amplasarea unui tub toracic este necesară atunci când pneumotoraxul este suficient de mare încât să afecteze respiraţia. Se introduce printr-o incizie practicată la nivelul peretelui toracic şi este conectat cu un sistem etanş de drenaj sau cu o valvă unidirecţională care permite ieşirea aerului şi împiedică revenirea lui în cavitatea pleurală. La tubul toracic se poate ataşa o pompă de aspiraţie în cazul în care aerul continuă să pătrundă în cavitatea pleurală pe la nivelul unei comunicări anormale (fistulă). Ocazional este necesară interver tia chiriagicah Aceasta se efectuează frecvent prin utilizai ea un 11 toiaco- >p, care este introdus prin peretele toracic pânî în spaţiul pleural.