GLUCAGONOMUL

Glucagonomul este o tumoră pancreatică ale cărei celule produc cantităţi crescute de glucagon, un hormon care creşte nivelul sanguin al glucozei şi produce o erupţie cutanată caracteristică.
Aproximativ 80% din glucagonoame sunt maligne. însă acestea au creştere lentă şi mulţi pacienţi supravieţuiesc peste 15 ani de la stabilirea diagnosticului. Vârsta medie la care debutează simptomele este 50 de ani. Aproximativ 80% dintre pacienţii cu glucagonom sunt femei.

Simptome şi diagnostic
Creşterea nivelului sanguin de glucagon determină simptome similare cu cele din diabetul zaharat. Adeseori, pacienţii prezintă scădere ponderală. în 90% din cazuri, cele mai evidente manifestări ale bolii sunt apariţia unei erupţii tegumentare maronii-roşiatice (eritem necrolitic. migrator) şi colorarea limba netedă şi strălucitoare, colorată roşu-portocaliu. La colţurile gurii pot să apară fisuri. Erupţia, care produce descuamarea tegumentului, debutează în regiunea inghinală şi avansează către fese, antebraţe şi membrele inferioare.
Diagnosticul se stabileşte prin măsurarea nivelului sanguin crescut de glucagon şi apoi prin localizarea tumorii prin arteriografie A şi intervenţie chirurgicală abdominală.

Tratament

In mod ideal, tumora este extirpată chirurgical, ceea ce elimină simptomele în totalitate. însă dacă extirparea nu este posibilă sau dacă tumora s-a răspândit în organism, concentraţia sanguină a glucagonului poate fi scăzută prin chimioterapie, ceea ce ameliorează simptomele, dar nu şi supravieţuirea. Octreotidul reduce de asemenea concentraţia glucagonului, poate combate erupţia cutanată şi poate restaura apetitul; facilitând, astfel creşterea ponderală. însă octreotidul poate creşte şi mai mult concentraţia sanguină a glucozei. Pentru tratamentul erupţiei cutanate se poate folosi un unguent cu zinc. Uneori, erupţia se tratează prin administrarea intravenoasă de aminoacizi sau acizi graşi.