Hipotiroidismul

Diagnostic

De obicei hipotiroidismul poate fi diagnosticat printr-o simplă analiză sanguină: măsurarea nivelului hormonului stimulator tiroidian. Mulţi specialişti sugerează că testul ar trebui efectuat cei puţin o dată la 2 ani în cazul persoanelor în vârstă de peste 55 de ani, deoarece hipotiroidismul este atât de frecvent întâlnit la vârstnici încât este foarte dificil, în stadiile precoce, să fie diferenţiat de alte boli care afectează indivizii din aceste grupe de vârstă.
In cazurile rare de hipotiroidism cauzate de secreţia inadecvată de hormon stimulator tiroidian este necesară o a doua analiză sanguină, prin care se măsoară concentraţia hormonului T4 nelegat de proteine (T4 liber). O valoare scăzută confirmă diagnosticul de hipotiroidism.

Tratament

Tratamentul presupune substituţia hormonilor tiroidieni prin administrarea unui preparat oral. Se preferă substituţia cu hormon T4 de sinteză. Un alt preparat - tiroidă uscată - este obţinut din glande tiroide de la animale. în general, administrarea de tiroidă uscată este mai puţin eficace decât administrarea de hormon T4 de sinteză, deoarece cantitatea de hormoni tiroidieni din tablete este variabilă. în situaţiile de urgenţă, cum ar fi coma mixedematoasă, medicii pot administra intravenos T4 şi/sau T3 de sinteză.
Tratamentul începe prin administrarea unor doze mici de hormoni tiroidieni, deoarece dozele prea mari pot produce efecte secundare severe (însă uneori este necesară administrarea de doze mari). Doza iniţială şi rata de creştere a dozelor sunt deosebit de mici la persoanele în vârstă, la care riscul apariţiei efectelor secundare este maxim. Doza este mărită progresiv până când concentraţia sanguină a hormonului stimulator tiroidian revine la normal. în timpul sarcinii poate fi necesară ajustarea dozelor.