Tromboza venoasa

Diagnostic
Tron boza /enoa ă profundă poate fi cL Prii de dete~. it de căt-c medif, în specul ît situaţule in caie diu eiea sau măii! îa de olum 1 ^lezr ai 1 arabei nu sunt prezert" sau ,uncmiaime Cind s°su , ecteazăpTe/enţaai_esiei
afecţiuni se ooaie tealiza o ecog'afie Doppler color pentru a confirma diagnoiticul Daca pacientul a^e simptome de embohsm pulmonar, atunci se efectuează o investigaţie imagistică toracică în cadrul căreia se utilizează un marker radioactiv ~ cu scopul de a confirma diagnosticul de embohsm pulmonai, lai apoi se efec¬tuează o ecografie Doppler coior pentru a verifica daca la' nivelul venelor profunde ale membrelor inferioare există trombi. Aceste proceduri sunt -practicate întot¬deauna, cu excepţia situaţiilor când pacientul este în şoc. Producerea şocului sugerează faptul eă s-a produs un embolism pulmonar masiv şi în acest caz tratamentul trebuie instituit imediat.

Profilaxie
Cu toate că riscul de producere a trombozei venoase profunde nu poate fi eliminat complet, există mai multe modalităţi de reducere a acestuia. Pacienţii cu risc crescut de a face tromboză venoasă profundă ar trebui să execute flexii şi extensii ale gleznelor de aproximativ 10 ori la fiecare 30 minute. Aceste persoane sunt cei care au suferit de curând o intervenţie chirurgicală majoră şi cei care efectuează călătorii de durată. în timpul zborurilor lungi cu avionul, fiecare persoană ar trebui să meargă şi să se dezmorţească la fiecare 2 ore.
Purtarea permanentă de ciorapi elastici produce îngustarea uşoară a venelor şi astfel conduce la accelerarea fluxului sanguin venos. Ca urmare, scade probabilitatea de formare a cheagurilor. însă aceşti ciorapi nu oferă suficientă protecţie împotriva apariţiei trombozei venoase profunde. De asemenea, pot da o senzaţie falsă de siguranţă şi astfel pot descuraja adoptarea unor măsuri profilactice mai eficiente. Dacă nu sunt purtaţi corect, aceştia pot agrava problema prin stânjenirea fluxului sanguin la nivelul picioarelor.
Ciorapii pneumatici reprezintă dispozitive eficiente în prevenirea formării cheagurilor. Fabricaţi de obicei din plastic, aceştia sunt umflaţi şi dezumflaţi automat de către o pompă electrică. Exercită compresii repetitive asupra gambelor şi astfel ajută la circulaţia sângelui. Se aplică înainte de intervenţia chirurgicală şi sunt menţinuţi în timpul şi după operaţie, până când pacientul este din nou capabil să meargă.
Pacienţilor cu risc crescut de apariţie a trombozei venoase profunde li se administrează un medicament anticoagulant A, de exemplu heparina sau warfarină, înainte, în timpul şi uneori după intervenţia chirurgicală. Pacienţii din această categorie sunt cei care suferă de tulburări de coagulare " . şi cei care au prezentat recent unul sau mai multe episoade de tromboză venoasă profundă. în cazul anumitor tipuri de intervenţii chirur-gicale (de exemplu în timpul amplasării unei proteze de şold), riscul este deosebit de ridicat. Persoanele la risc înalt pot primi un medicament anticoagulant atunci când se află în spital, în pofida faptului că nu vor suferi o intervenţie chirurgicală. Anticoagulantele reduc coagularea sângelui mult mai eficient decât purtarea ciorapilor elastici.

Tratament
Tratamentul pentru tromboza venoasă profundă implică profilaxia embolismului pulmonar. Iniţial poată fi necesară spitalizarea, însă datorită progreselor terapeutice obţinute, anumiţi pacienţi cu tromboză venoasă profundă pot fi trataţi la domiciliu. Repausul la pat cu piciorul afectat ridicat la aproximativ 15 centimetri deasupra patului este necesar de obicei pentru prevenirea creşterii dimensiunii trombului, la fel ca şi administrarea de anticoagulante. Terapia cu anticoagulante constă în mod obişnuit din heparină cu greutate moleculară mică' administrată injectabil subcutanat, urmată de warfarină administrată pe cale orală. Durata de timp în care se administrează warfarina este variabilă. La persoanele tinere, active, care au avut numai un singur episod de tromboză venoasă profundă, medicamentul poate fi administrat timp de numai 2 luni. Persoanele la care un episod de tromboză venoasă profundă a fost urmat de embolisrn pulmonar vor continua să fie la risc crescut de recidivă a trombozei venoase profunde. în aceste situaţii administrarea medicamentului va continua până la 6 luni. Persoanele care au avut două sau mai multe episoade de tromboză venoasă profundă ar trebui să primească warfarină o perioadă indefinită.
Administrarea warfarinei produce creşterea riscului de hemoragie, atât internă, cât şi externă. Pentru ca acest risc să fie cât mai redus posibil, medicii efectuează perio-dic analize sanguine pentru a măsura timpul de coagu¬lare şi reglează doza de warfarină pe baza rezultatelor.
Medicamentele care dizolvă trombul (medicamentele trombolitice), cum ar fi activatorul tisular al plasmino- genului, pot fi de asemenea administrate intravenos, în special în situaţiile în care trombul s-a format de mai puţin de 48 de ore. După acest interval, la nivelul trom-bului începe să se formeze ţesut cicatricial, astfel încât posibilitatea dizolvării trombului scade.
Uneori, la nivelul unei vene mari localizate între inimă şi regiunea afectată de tromboză venoasă profundă, de obicei la nivelul venei cave, este amplasat un filtru (o umbrelă). Filtrul poate capta embolii, împiedicând astfel ajungerea acestora la nivelul plămânilor.
în cazul în care se produce embolism pulmonar, trata-mentul include administrarea de oxigen (de obicei pe mască sau pe dispozitiv nazal), de analgezice pentru ameliorarea durerii şi de heparină urmată de warfarină. Dacă embolismul pulmonar ameninţă viaţa, se adminis-trează medicamente trombolitice sau se intervine chirurgical pentru îndepărtarea embolului.
Umflarea membrelor inferioare poate fi diminuată prin repaus la pat şi ridicare a picioarelor sau prin purtarea unor bandaje compresive amplasate între baza degetelor de la picioare şi genunchi. Dacă nu sunt aplicate corect, bandajele exercită o presiune prea mare asupra segmen-tului superior al gambei în comparaţie cu presiunea de la nivelul piciorului şi gleznei, astfel încât se produce compresie. Din acest motiv, bandajele compresive ar trebui aplicate numai de către un medic sau o asistentă medicală care au experienţă. In acest timp, este important ca pacientul să meargă.