Anevrisme

Tratament
Anevrismele care au diametrul mai mic de 5 centimetri se rup numai rareori. Singurul tratament necesar poate fi administrarea medicamentelor pentru controlul hipertensiunii arteriale A. Se efectuează investigaţii imagistice pentru a estima rata de mărire a anevrismului şi pentru a stabili când va trebui efectuată intervenţia chirurgicală. Iniţial investigaţiile imagistice se efectuează la fiecare 3 până la 6 luni, apoi la intervale variabile, în funcţie de viteza cu care anevrismul se măreşte.
Anevrismele care au diametrul mai mare de 6 centimetri se rup frecvent, astfel încât medicii recomandă de obicei intervenţia chirurgicală, cu excepţia situaţiilor în care aceasta prezintă riscuri prea mari pentru un anumit pacient. Procedura chirurgicală constă în introducerea unei grefe sintetice, astfel încât zona anevrismului este reparată. Există două abordări. în cazul abordării tradiţionale, se administrează un anestezic general, iar apoi se efectuează o incizie care porneşte din zona inferioară a sternului şi se prelungeşte până puţin mai jos de ombilic. Grefa este fixată la nivelul segmentului aortic afectat, iar apoi pereţii anevrismului sunt înfăşuraţi în jurul grefei, după care incizia este închisă. Procedura durează între 3 şi 6 ore, iar perioada de internare este între 5 şi 8 zile. O abordare modernă, mai puţin invazivă, poartă denumirea de protezare cu stent. Se utilizează anestezie regională (epidurală), care produce abolirea sensibilităţii numai în jumătatea inferioară a corpului. Printr-o incizie de rnici dimensiuni practicată în regiunea inghinală se avansează un fir ghid prin interiorul aortei până la nivelul anevrismului. Un tub (cateterul) care con¬ţine grefa (stentul, care seamănă cu un cilindru de sârmă-plasă) este introdus pe fir şi poziţionat în interiorul anevrismului. Apoi diametrul stentului este crescut prin umflarea unui balon, astfel încât în final prin interiorul acestuia se formează un canal prin care sângele poate circula. Procedura durează între 2 şi 5 ore, iar durata de internare în spital este cuprinsă între 2 şi 5 zile. Riscul producerii decesului în timpul intervenţiei chirurgicale de inserţie a stentului este cuprins între 2 şi 5%.
Ruptura completă sau parţială a unui anevrism de aortă abdominală necesită intervenţie chirurgicală de urgenţă. Riscul de deces în timpul operaţiei pentru ruptura de anevrism este în jur de 50%. Atunci când un anevrism se rupe se pot produce leziuni renale cauzate de întreruperea aportului sanguin renal sau de scăderea volumului sanguin şi apariţia consecutivă a şocului. Dacă insuficienţa renală apare după operaţie, atunci şansele de supravieţuire sunt foarte reduse. Anevrismele aortei abdominale care s-au rupt sunt întotdeauna fatale dacă nu sunt tratate.
A vezi tabelul de la pagina 138 vezi caseta de la pagina 592

ANEVRISMELE AORTE! TORACICE
Anevrismele aortei toracice sunt anevrisme localiiate la nivelul porţiunii din aortă care străbate cavitatea toracică.
Anevrismele aortei toracice sunt identificate în prezent mai frecvent decât în trecut datorită faptului că efectuarea de tomografii computerizate toracice pentru diagnosti¬carea altor boli este practicată mai pe larg. în cazul formei comune de anevrism al aortei toracice, pereţii aortei dege¬nerează (a afecţiune denumită necroză chistică a tunicii medii), iar volumul segmentului aortic localizat cel mai aproape de inimă se măreşte. Dilataţia poate conduce la disfuncţia valvei care separă cavitatea ventriculară de lumenul aortei (valva aortică), fapt care permite sângelui să curgă retrograd în interiorul inimii atunci când valva este închisă. Această boală este denumită insuficienţă valvu- lară aortică. Aproximativ o jumătate din pacienţii care au această boală au şi sindrom Marfan. Cealaltă jumătate a pacienţilor nu prezintă o cauză evidentă a bolii, deşi mulţi dintre aceştia au hipertensiune arterială. Rareori, evoluţia prelungită a sifilisului cauzează formarea unui anevrism în segmentul aortei situat cel mai aproape de inimă. Anevrismele aortei toracice localizate mai la distanţă de inimă pot fi consecinţa unor traumatisme toracice.