jurnalul vrajitoarei

		               "Qui fuerunt ante ...
                   exaudi orationem meam. "

	Cuvantul "vrajitoare" va duce cu gandul la o baba ce amesteca substante intr-un vas, pregatind licori ciudate. Sau, de ce nu,
	la o femeie nebuna care blestema prin cuvinte urate pe toti cei
care o deranjeaza.
Nimic din toate acestea nu reprezinta realitatea. Vrajitoarele sunt
persoane calme, retrase, sigure pe ele, care apeleaza la ritualuri ce includ magia neagra, pentru a savarsi pacturi cu anumite spirite
care detin puterea de a influenta in vreun fel viata lor sau cu insusi Diavolul.

              "Offerre aliquid, adepto quidam. "

	Nici un pact nu se va putea savarsi fara a oferi ceva in
               schimbul a ceea ce primesti.


	Demonii si spiritele te provoaca, insista, te ademenesc si niciodata nu te aleg la intamplare, ci aleg persoane pe care le
pot manipula. Iti ofera putere si incredere pana cand vei
renunta la sufletul tau ca sa primesti mai mult ... O adolescenta
a fost alesa ... O cheama Sarah si are doar 16 ani ...
Totul incepe cu un vis care ii tulbura somnul fetei si o
trezeste in toiul noptii, la ora 3 fix. Speriata, se trezeste
si incepe sa isi noteze in jurnal cate ceva ...


                        6 Noiembrie, 3:00 AM

    Draga jurnalule, tocmai am avut un vis: eram singura pe o strada, intr-o rochie neagra si,
 parca, din casele ce inconjurau strada cineva se uita incontinuu la mine. Pe geam, printre perdele, pe vizor ... ei se uitau cu frica,
 neliniste, dezgust; nu stiu exact, dar puteam sa simt groaza din sufletele lor. O liniste
deplina, doar vantul si ceva tobe se auzeau, dar ... mi-a luat
ceva vreme sa imi dau seama ca acelea nu sunt tobe; sunt bataile
inimilor lor ... era luna plina si mai ciudat era ca ma simteam
puternica, atat de puternica incat nu stiu daca ceva ar fi putut sa ma opreasca odata ce imi puneam in cap sa fac ceva ...
Incepusem sa merg; ma indreptam catre padure ... Doamne, mie
imi e frica sa merg noaptea, mai ales in padure, dar ceva
ma chema, ma indruma asa ca am continuat sa merg  ...
Jesus, bine ca m-am trezit!

	Nota personala: am o presimtire ca nu e ultima data cand am sa visez
asa ceva.

	Am tras perdelele, am fugit sa inchid usa, iar acum stau in pat
si scriu ... tu esti singurul caruia pot sa ii povestesc pentru ca prietenii mei ma cred o ciudata. Odata am ramas o noapte
intreaga intr-un parc fara sa le spun alor mei. Au inceput
sa ma caute si ... stii cum m-au descris oamenii care m-au vazut
in parc?

"O ciudata cu par lung, ochi albastri, cruciulita la gat,
ce parea ca vrea sa se sinucida."

	Poti macar sa iti imaginezi cum m-am simtit cand am auzit? Am izbucnit in plans si m-am inchis in camera, ceea ce parintilor mei
	li se parea confirmarea a ce au spus trecatorii. Nici
acum nu imi vine sa cred ca nimeni nu vede cu adevarat, parca
toti oamenii ar fi legati la ochi, jur!

	Chiar si la scoala cand merg dau numai de cretini si fete care cauta motive sa-si bata joc de oricine. De obicei mananc singura,
	afara pe banca, si vad cum, desi toti sunt la fel, se impart in grupuri ca si insectele. Sunt cei inteligenti
care ii vezi mereu cate 4-5 cu cartea in mana incercand
sa descopere cine stie ce chestii pe care nu le-au  descoperit alte genii pana acum, cei mai enervanti, aia populari, care se iau
 de toti si se ineaca in fite, dar mai sunt si persoane ca mine, care nu fac parte din niciun grup, ci prefera sa ramana in exterior
 si sa ii "admire" pe ceilalti. Sincer, urasc scoala! Nu pentru ca e de invatat sau pentru ca ne dau profesorii teme, ci pentru
ratatii care sunt in ea. Oricum, inca 3 ani de liceu ... ce se poate intampla?!

P.s.: A venit mama urland ca, ce fac la 5 dimineata , de ce nu dorm bla, bla, bla. trebuie sa plec :*!

                       9 Noiembrie , 10 AM

	N-am mai scris de aproape 3 zile ... chiar a inceput sa imi lipseasca, dar am fost cam ocupata fiindca alor mei li s-a
nazarit sa cheme o gramada de musafiri si sa imi faca cunostinta cu tot felul de persoane stupide.

	A fost plictisitor si patetic
sa stau la masa cu oameni care zambesc de dragul de a zambi si care nu au nici cea mai vaga idee ce inseamna viata.
Totusi am primit o carte: "Life is weird"; XoXo. In sfarsit
ceva bun. Citind, am dat de un citat interesant:

	"Scopul vietii este sa o traiesti, sa gusti experienta
  dupa experienta, din ce in ce mai intensa, pentru a ajunge fara teama la o experienta mai palpitanta decat cea precedenta. "

	Waii, nu stiu daca tu, jurnalule, intelegi, dar pentru mine e ca si cum i-ai da apa rece unui om mort de sete. M-a facut
sa vreau si mai mult atentia de care n-am avut niciodata parte.
Oricat de egoist ar suna asta. Chiar daca mereu cand am incercat sa par fata independenta, sigura pe sine care se poate distra alaturi
 de oricine, am dat gres, insa, de data asta, simt ca ceva o sa fie diferit. "<< Ignora partea intunecata si bucura-te de soare >>" imi
 spun in gand mereu. Voi citi asta in fiecare seara fiindca imi e din ce in ce mai greu si simt cum  intunericul  vine dupa mine." e
 un biletel rupt dintr-o pagina
de-a ta, pe care l-am gasit sub perna si, intr-adevar, simt ca intunericul ma ajunge din urma, dar nu ca sa ma raneasca, ci ca sa-mi
 tina spatele ^^ . Am dedus asta in timp ce citeam o carte veche pe care am imprumutat-o de la biblioteca ... nu e chiar genul meu,
 dar mi-a atras atentia si, pagina cu pagina, m-a facut tot mai curioasa. Undeva printre primele pagini apar multe despre Ipswich, o
 legenda care a unit cele mai puternice trei familii de vrajitori cunoscute ca si "Toujours Pur", tradus din limba franceza,
 "Intotdeauna Puri", intr-un singur clan.
Fii Ipswich-ului profitau de putere si impingeau toate limitele catre imposibil fiindca nu s-au multumit cu anumite avantaje si,
cum adrenalina era o a doua natura, viata lor a fost scurta, dar intensa. Am ramas putin dezamagita cand am aflat ca, cu cat foloseau
 mai mult magia, cu atat imbatraneau mai repede. Astfel doi dintre ei la doar 49, respectiv 51 de ani, aratau mai batrani decat unii
 de 90. Se spune ca exista o cale catre tinerete vesnica la un loc cu amplificarea puterii mostenite, insa nimeni nu a avut curajul
 sa incerce ...

   Mai mult de atat, se spune ca, citind invers versurile unor cantece ce apartin clanului Ipswich, poti gasi semnificatia lor ascunsa
   care e, defapt, un ritual ce permite spiritelor celor mai batrani vrajitori de sange pur sa patrunda in visul gazdei in noaptea
   respectiva, pentru a incheia un pact ce nu poate fi dezlegat nici de insusi Diavolul. Curios, in fiecare colt de pagina din intreaga
   carte scrie "Puterea provoaca dependenta, cere si ti se va da, cere si ti se va lua!". Evident sau nu, am sa caut aceste cantece ale
   lui Ipswich fiindca mor de curiozitate.
   Oficial imi vine sa dau cu capul de pereti fiindca s-a facut deja amiaza, trebuie sa fac curat in camera din nou, nu am mancat nimic
   toata dimineata, iar ai mei ma pun la invatat caci weekend-ul s-a terminat si maine e scoala -.- .



                      10 Noiembrie, 4:00 PM

	Ai simtit vreodata ca vrei sa distrugi pe cineva? Ei bine, daca as putea face pe cineva sa sufere, Michael Brendan ar fi acela! In ora
	de chimie a inceput sa-mi trimita biletele si pentru prima data in viata chiar am crezut ca vrea sa ma cunoasca mai bine. Am tot vorbit
	si ma bucuram. Bine ... asta pana cand mi-a spus ca da o petrecere in podul scolii, dupa ore, si ca ar fi dragut sa merg si eu.
	Spune-mi ca tu nu te-ai fi dus? Probabil ca nu, dar la cat de mult imi doresc atentie iti dai seama ca nu am putut refuza, asa ca
	dupa ore in loc sa plec acasa am mers la "petrecere". Ajunsa in pod, loc in care nu am mai fost niciodata si nici nu mi-as dori sa
	mai ajung, spre dezamagirea mea, nu era absolut nimeni. N-am stat prea mult pe ganduri si am mers catre usa sa ies din locul acela
	oribil. Surpriza dupa surpriza: prima data nu gasesc pe nimeni in pod, iar acum observ ca usa se poate deschide doar pe dinafara.
	Putea fi mai perfect? Ooo da, lucrurile n-au inceput sa mearga mai bine nici dupa aceea. Am inceput sa ma plimb prin pod printre
	toate bancile rupte, scaune stricate, table sparte, praf cat vrei si, posibil, soareci, din cate auzeam eu, gandindu-ma la faptul
	ca inca odata am fost pacalita de sentimente si am lasat lumea sa-si bata joc de mine. Au trecut vreo doua ore ca doua zile pana
	cand unul din oamenii de serviciu m-a auzit si a venit sa deschida usa. Avea o expresie ciudata, nici suparat, nici fericit si se
	uita la mine ca si cum m-ar cunoaste dintotdeauna. I-am multumit. In timp ce ma indreptam spre iesire, batranul mi-a spus:
"Esti speciala, Sarah! Nu lasa pe nimeni sa-si bata joc de tine. EL te poate face ceea ce ai visat mereu, EL doar asteapta ceva in schimb."
De unde imi stia numele? Cine era? Cum adica sunt speciala? La cine se referea prin "EL"? intrebarile formulate in capul meu pe care
urma sa i le pun m-au distras putin si, cand m-am intors, batranul disparuse ... Anyway, trece vremea cand ai ce face, mai ales cand
scriu, si tocmai am ajuns pe strada mea, nu tocmai minuntata, dar mi-e draga. Copiii se joaca, lumea povesteste, vecinii draguti,
cainii latra si
... GOSH! alt batran care se uita ciudat la mine?! Mi se pare mie sau toti batranii au ceva cu mine? -.-

					5 hours later ...

	Am mancat, m-am uitat la TV, iar acum mi-eee somnnnnnn, dar nu vreau sa dorm fiindca, mai groaznic decat scoala, e faptul ca trebuie
	sa ma trezesc de dimineataaaaa. Cred ca am sa citesc ceva ...

zzzZZZzzzZZZzzzZZZzzzZZZzzzzZZZzzz

					11 Noiembrie, 1:22 PM

	Ora de fizica e o prostie! Pe cine intereseaza rezolvarea problemelor la nu stiu ce motoare si chestii care cel putin pe o fata
	nu o atrag deloc? Nu puteam sa mai suport asa ca am plecat. Mergand prin oras am gasit un magazin weird, numit "Black/White". Sunt
	in fata lui si ma gandesc sa intru. Sa intru? Hmm ... fie ce-o fi! Intru.
Woow, cu siguranta prima impresie conteaza: imi placeee!

					1 hour later ...

	M-am indragostit!
Nu de vreun baiat, ci de magie, magazinul cu chestii magice si vanzatoare <3. "Exista magie alba si magie neagra care sunt alimentate
 de puterea luminii, respectiv a intunericului, insa magia adevarata nu este nici alba nici neagra fiindca e un duo precum natura
 universului care e de asemenea un duo din negativ/pozitiv. Fiecare persoana e speciala in felul ei, anumiti oameni se nasc cu puteri
 inexplicabile fiindca sunt magicieni autentici, chiar daca ei nu admit asta, iar altii invata magie si o practica in scopuri personale.
 In vremurile vechi existau familii de vrajitori care traiau din plin, mult mai bine ca oamenii din acele timpuri si pentru asta lumea
 ii invidia, ii ura si, in acelasi timp, se temeau de ei. Ai grija pe ce cale o apuci caci drumul e platit dus, intors nu prea ai cu
 ce sa il platesti ... Daca ai nevoie de ceva spune-mi, te voi ajuta." mi-a spus vanzatoarea. Aproape ca si in cartea mea, Ipswich,
 doar ca dintr-un punct de vedere diferit si cu mai multa incredere. In Ipswich te avertizeaza foarte mult despre consecinte, dar ea,
 ea pur si simplu mi-a povestit realitatea, daca se poate numi asa ... N-am avut bani la mine, dar posibil pe saptamana viitoare sa
 cumpar cate ceva ... Si cred ca  urmat

                         30 minutes later ...



	urmatoarea data cand mi se rupe creionul o sa fac urat rau de tot; abea gasesti un creion in casa
asta si da, sunt acasa, dar nu asta voiam sa spun; voiam sa spun ca urmatoarele zile, doua, trei, cate or fi, s-ar putea sa mi le
petrec la biblioteca fiindca am gasit alta carte veche despre vrajitori, viata lor, puteri, initiere si alte chestii de genul, detaliate ... Avand in vedere
ca am sa fiu ocupata sa aflu mai multe, s-ar putea sa ma lipsesc de notite, desi simt ca nu o sa dureze mult fiindca imi place sa scriu <3.
Oricum, cartea pe care am primit-o, "Life is weird", am terminat-o si, sincer, nu are un happy end, adica incepe cu un baiat
popular care are parinti bogati si viata perfecta, dupa aceea ii mor parintii, tipu' intra intr-o depresie si incepe sa strice bani aiurea si
doar sa-i risipeasca, nu sa faca, prietenii il parasesc cand ramane fara bani, ramane singur, bea si incepe sa se gandeasca la cat a profitat
lumea de el fara ca el sa-si dea seama, bla, bla, bla; pana la urma se sinucide ... WTF?! totusi, speram la un final fericit :| .
Iar in Ipswich sunt niste pagini lipsa si intentionez sa le gasesc, posibil la biblio', posibil la black/white, dar undeva tot trebuie
sa le gasesc.

    ATM: Cum sa urle la mine ca nu vreau sa mananc cand eu tocmai am terminat de mancat? Doamne ... oamenii astia is incredibili!

	De urlat urla, nervi au, bani nu imi dau, cred ca va trebui sa vand pe internet "Life is weird " ca sa pot sa-mi iau ceva :-j ... oricum
m-am obisnuit cu viata pe care o am. Nu stiu ce crede destinu' dar eu sunt sigura ca merit mai mult. Niciodata nu am cerut si nu am avut
pretentii mari, dar sa fim seriosi. Cred ca sunt singura care niciodata nu obtine nimic, nici la scoala, nici in dragoste, nici acasa,
nici unde, nici cum. E o vorba "Se intoarce roata.", se intoarce ea, se intoarce da' la mine cand ajunge? Uneori ma intreb cum se face ca
toti oamenii aceia care nu merita si care nu pretuiesc viata numa' se rup in figuri, tot la aia le merge
bine si mie, care am nevoie, mie tot rau imi merge :( Singurul meu refugiu in ultima vreme e magia, unde ma simt bine si traiesc clipe
de mister 8->. Totul e atat de interesant incat nu ai vreme sa te gandesti la problemele tale.

(Sarah ascunde jurnalul sub pat si isi cauta haine cu care sa se imbrace. Dupa o ora jumate porneste spre biblioteca cu gandul ca va gasi
  raspunsurile de care are nevoie. Magia e magie, nu ai cum sa o intelegi pe deplin si nici nu ai cum sa ii sti toate secretele, insa ea
  nu stie asta si de aceea mereu e intr-o stare de neliniste si vrea sa afle mai multe. Sigur, pana si drumul la biblioteca se poate
  transforma intr-un iad, stiind ca toti vorbesc urat despre ea. Sunt mai mult decat sigur ca si tu te-ai simti din ce in ce mai prost
  sa fi fost in locul ei ... Mi-am permis sa va pun un mesaj pe care Sarah la vazut pe telefonul unui fost coleg in timp ce trecea pe langa el:

  "Si eu am vazut-o in parcc oO. Doamnee, ce ratata e! Nu te uita iuby la ea ca risti sa-ti pierzi privireaa :)))) oricum, vii
    duminica la conc... "

		Asta o enervase si mai tare pe Sarah. Era gata sa faca orice sacrificiu sa le-o poata plati tuturor ... Insa ea nu stia care anume e
	sacrificiul si cat de mare este ... era orbita de situatia in care se afla si pregatita sa faca orice. Odata ajunsa la biblioteca
	citeste fara prea multa rabdare cateva pagini dintr-o carte, se ridica si pleaca. In doar cateva minute ajunge la un magazin pe care l-a
	gasit in oras de ceva vreme si intra. Merge nervoasa si foarte convinsa ca face ce trebuie catre Abby, vanzatoarea, si ii spune:

Sarah: Vreau sa fiu sexy si frumoasa, toti baietii sa ma placa si sa nu mai ma creada lumea o ciudata!

Abby: Frumusetea e un blestem. Odata aruncat asupra ta nu mai poate fi desfacut ... esti sigura ca asta vrei?

Sarah: Mai mult ca orice!

Abby: Offerre aliquid, adepto quidam ... oferi ceva, primesti ceva. Ce ai de gand sa oferi in schimb?

Sarah: Chiar si sufletul daca e nevoie.

Abby: Ah ... imi pare atat de rau sa vad tinere care sunt nerabdatoare sa se bage in inima iadului pentru a trai bine aici
          ca si cum nu ar fi de ajuns ca duc o viata linistita fara boli, probleme etc.

Abby:     Voi nu intelegeti, nu
		  intelegeti pana nu simtiti pe pielea voastra ce e magia ...

Sarah: Ai de gand sa ma ajuti sau nu?

Abby: Esti  absolut sigura ca vrei asta ?

Sarah: DA !

Abby: Atunci vino diseara pe la 11:30 aici , adu o esarfa de-a ta..
      Vom face ritualul impreuna.

Acestea fiind spuse , fara sa stea pe ganduri se grabeste acasa convinsa ca in
curand totul va fi cum vrea ea. Va fi prima oara
cand practica magia si primul ritual . Aceste ritualuri necesita putere atat
psihica cat si fizica , vointa , sacrificii..


Va face Sarah fata provocarii ?



	Cateva ore de suspans pana la momentul mult asteptat de Sarah, dar si de catre
cei necurati. Orice fiinta care accepta magia si face sacrificii pentru Diavol este
 o fiinta care il pierde pe Dumnezeu si, odata cu el, pierde lumina. Multe se vor schimba
 intr-un timp relativ scurt. Ea sta acum in parc, insa, ca un ultim advertisment,
 o ultima ruga, un ultim moment de cugetare, vine un semn din partea LUI;  background-ul
 vital al Sarei se schimba precum la montajele hollywood-iene, sare din scena in scena,
 dintr-un frame in altul, toate din trecutul ei. Ce-i sfant nu e 3D asa ca alb/negru cum
 isi vede trecutul, pare sa fi fost un gest de indoiala si, posibil, de razgandire, dar incapatanarea
 si orgoliul nu o lasa sa-si calce pe mandrie si sa ramana batjocura celorlalti. De indata ce isi
 incrunta sprancenele, se trezeste din nou la realitate si ultimul advertisment din partea LUI dispare
 precum o barca in largul unei mari cuprinse de-o furtuna. Diavolul incolteste incet, incet in inima fetei,
 incearca sa o distruga fara a-i mai oferi ceea ce isi doreste fiindca pana la urma el asta urmareste, dar, in
 ciuda faptului ca ea e o simpla fiinta umana, ai putea spune ca e mult mai puterinca din punct de vedere spiritual.
 Inauntrul ei pare sa fie stapana pe situatie si sa stie cum decurg lucrurile, ba chiar sa le influenteze, sa faca
 jocuri si sa se prefaca intr-un fel realist fiindca ea, prin comportamentul si vorbele ei, inspira realitate, realitate
 care e defapt o masca ce-i ascunde adevarata fata. "E un adevarat mister sa incerci sa o citesti pe fata asta ..."
 Diavolul insusi isi spunea in gand. Mult nu mai era ... clipa asteptata de ea, pentru putere si de el, pentru control,
 domina restul timpului influentandu-l sa treaca mai repede, sa nu conteze. Ingerii priveau tristi cum inca o
 fiinta renunta la lumina pentru a imbratisa intunericul etern, durerea si vina, chinul si placerea ...
 Calea de intoarcere disparuse. Poate va intrebati de ce uneori vorbesc la trecut si alteori la prezent.
 Raspunsul e logic: nu exista un eu, ca o fiinta umana, moarta sau vie ... nu exista un eu, ca o alta persoana,
 ci ca o entitate a gandului fetei condusa de imaginatie. Clipele trec, iar literele nu pot tine ritmul cu secundele, de aceea
 vorbesc la trecut ... cand povestesc momentul prezent fara sa implic prea multe actiuni ce necesita
deplasare in timp atunci vorbesc direct, iar cuvintele care
 vin scrise la persoana a treia, ce par a veni din partea unui autor, sunt defapt cuvintele fetei spuse indirect de
 imaginatia care face ca insusi gandul sa para o fiinta ce relateaza trairile si sentimentele ei. De fapt, tot eu sunt, Sarah, doar ca sub o
 alta forma. Multi citesc, majoritatea stiu, putini inteleg ... viata nu trebuie vazuta ca un ritm, program,
 sistem, limita din care nu trebuie sa iesi ... Poti fi ce vrei, cum vrei, cand vrei, unde vrei, cu cine vrei, poti visa orice, oricat,
 oriunde, oricum, poti gandi pentru toti, pentru tine sau pentru nimeni ... poti
 trece cu gandul, imaginatia si vointa peste orice limita, iti poti crea propria lume sau o poti modela pe a
 altora dupa placul tau ... e tot ce am vrut sa va spun inainte de schimbare deoarece nustiu cum voi gandi, daca
 voi mai fi eu, si ce se va intampla dupa ... macar atat sa ramana din "fosta" eu daca totul
 se va da uitarii ... Timpul trece, ceasul bate, lumea merge, ei asteapta ...

 	3 zile mai tarziu ...


 	Draga jurnalule, sunt tot eu. Credeam ca va fi extrem de diferit si ca voi vedea lucrurile altfel, ca ma voi comporta
 ca o scorpie ce a dat de putere, dar ... se pare ca am ramas aceeasi fata inocenta. La inceput m-am gandit
 ca efectul s-ar putea sa vina mai tarziu si am asteptat ingrozita. Fara nici un semn ca ceva s-ar
 schimba m-am asezat pe niste scari in drum spre casa si am inceput sa plang. Nervoasa ca nu primisem
 ce imi doream, nu am observat lucrul care avea sa-mi dovedeasca ca intr-adevar m-am schimbat: lacrimile mele.
 Lacrimile mele care imi curgeau pe obraz ... erau rosii ... mai intense ca sangele, intunecate precum sangele din filmele
 cu vampiri. Clipa in care am sesizat a fost clipa in care o lacrima a cazut pe tricou facand o pata rosie
 de o forma ciudata, un triunghi usor tras de colturi. parca aproape formand un cuvant. Sufulcandu-mi manecile
 sa ma sterg de lacrimi, am observat ca pielea imi era ciudat de alba si fina ... micile semne, cicatrici, lovituri disparusera
 si totul era ciudat de perfect. Speriata putin de lucrurile pe care le vedeam, a fost de-ajuns o privire
 vaga catre umeri sa observ parul neobisnuit de negru si bogat care se lungise de parca purtam extensii.
 In mintea mea ardea o scanteie de fericire cu gandul ca voi obtine ce doresc, scanteie care mi-a adus
 un zambet oarecum strain pe buze, un zambet ce avea sa-mi dea mai multa incredere in mine. O idee
 navalise peste mine impingandu-ma spre grupuri de baieti. Realizasem ca nu sunt imbracata destul de cool insa
 nu era o problema ... doar cateva "wow-uri" spuse mai "in soapta" spre hainele ce-mi placeau au fost
 suficiente ca un baiat dragut, dar prostut, sa mi le faca cadou in schimbul prezentei mele, alaturi de el,
 la un film ... woh, simteam ca imi merge din ce in ce mai bine si imi salta inima de bucurie \:d/ dar ...
 oare mai aveam inima? Toate ca toate, insa am platit un pret pentru ceea ce numesc eu "viata de dupa transformare".
 Niciodata nu am simtit sufletul si nu stiu daca m-a ajutat la ceva, nu stiu cat e de valoros si nici ce
 inseamna sa-l pierzi, dar acum era prea tarziu pentru regrete fiindca il promisesem diavolului. Trebuia sa
 intensific schimbarea asa ca am participat si eu; cateva suvite rosii, bratari cu tot felul de trupe,
 tricouri AC/DC, curele si alte nebunii 8-}.
    Cum am ajuns sa imi permit? Hmm ... era o vorba: "Dumnezeu ne da la toti, dar nu ne baga pe card ... "
Ei bine, si Diavolul da la toti dar el chiar iti baga pe card! Prima data in viata am fost lovita de o masina,
si normal ca nu am patit nimic decat cateva zgarieturi, dar am primit despagubire o suma destul de mare. Ma
gandeam chiar sa nu o accept, dar sa fim seriosi, cand primesti o ocazie asa de rara nu cred ca o lasi
sa se iroseasca chiar si daca esti credincios.  "Putine" lucruri am facut intr-un timp atat de scurt, nu?
Eh ... pot spune ca viata mea tocmai a devenit mai interesanta.

	Ps: Asta nu inseamna ca ma omor dupa cluburi, ca ma dau la toti baietii sau ca radiez de bani. Pur
si simplu nu sunt acel gen de persoana nici cu Diavolu-n mine, fata de altele care sunt, cu ingerii pe umar,
mai rele. Imi place sa am suficient cat sa nu cer la nimeni, sa nu-si bata joc nimeni si sa fiu apreciata.
Colegii? Hah ... unii au inceput sa se linguseasca, altii sa ma invidieze; fiecare cu ce il doare capu'.

	Partea cea mai interesanta doar acum urmeaza: ai mei au inceput sa observe schimbarea brusca, dar le-am dat
alte motive de ingrijorare care sa ii faca sa uite de aceasta. Nu stiu daca am facut bine sau
daca macar imi pasa daca am facut bine, dar le-am spus tot ce aveam pe suflet si ce n-am avut curajul sa le spun atata
timp, mi-am redecorat singura camera si am adus cativa baieti acasa. Probabil meritau, probabil nu ...
dar ma simt atat de bine incat nu ma mai intereseaza ...

	Il pot considera un pachet perfect la un pret bunicel. Ce anume? Mm ... mm, ritualul?! Cel despre
care n-am scos un cuvant fiindca e bla, bla, bla, sange, bla, bla, bla, latina, bla, bla, bla, durere.
Boring,  plictisitor, amet ... aa da, m-am trezit ca stiu si latina din senin, dar asta nu v-am mai spus
caci e ca un bonus pentru pachetul premium comandat in avans. Acum daca tot am comandat si sunt o clienta
fidela, ca la orice client fidel am primit reducere la restul produselor, asa ca, curand, cand
o sa-mi dau seama ce anume mai vreau o sa imi fie mai usor la urmatorul ritual ... uuu, nu te speria.
Nu e asa de rau pe cat pare. E chiar amuzant daca iti plac misterele si lucrurile ciudate (: .

    Sarah continua sa sustina ca nu s-a schimbat din punct de vedere al comportamentului si al caracterului, insa pe masura ce scria in jurnal
 sub noua "identitate" scrisul ei devenea mai inclinat, mai frumos, mai alungit, vorbele inspirau rau si provocau ciuda in randul
 celor care doar citeau ceea ce ea traia. Adevarat, devenise dintr-o samanta floare, dar cu ce pret? O floare intunecata o fi
 la fel de minunata, gingasa, frumos mirositoare ca o floare a luminii?

 	Conceptele despre chestiile intunecate sunt abstracte, diferite, de aceea evitate. Unii au auzit de intuneric doar in povestile citite de
 parinti pe vremea cand erau mici. Altii nu cred, refuza sa creada ori le-a fost impus sa nu creada si sa nu caute raspunsuri.
 Pentru tot ce e normal trebuie sa existe extreme; oamenii prea obsedati de munca, religie, obiceiuri, distractie, libertate ... toti
 considerati in anumite circumstante  "nebuni", "oameni cu probleme" s.a.m.d ... De ei te dai in fiecare zi, dar vorbind de intuneric
, magie, diavol, putere neagra lumea te va cataloga fie ca un satanist, fie ca un om cu probleme mintale. Un om inteligent al carui
 nume nu mi-l amintesc spunea "Nu e de ajuns sa vezi exteriorul, trebuie sa cauti si in interior. Trebuie sa te pui in situatia celui pe care
 cauti sa il intelegi." Adevarat, nu? Deageaba e adevarat cand oamenii continua sa eticheteze radacinile plantelor doar privindu-le petalele ...


	 In trei zile ... in trei zile s-au schimbat lucruri indeajuns de multe incat sa ridice semne de intrebare catorva persoane care cat de cat mai
 faceau parte din viata Sarei. Nopti la rand se trezea si urla de durere ... cred unii. Se purta si se imbraca ciudat, avea un aer misterios
 in jurul ei si o privire terifianta daca o lasai sa se uite in ochii tai. Oamenii au inceput sa vorbeasca intre ei, mai pe ascuns, au
 hotarat sa le spuna parintilor ei. In sfarsit mandri ca vor rezolva problema, au ramas ingroziti cand au aflat ca parintii stiau deja si ca
 incercasera tot ce le trecuse prin cap. In timp ce Sarah iesea tot mai des prin oras, om cu om, caini si pisici se strangeau regulat sa
 discute marea problema ce s-a abatut asupra fetei ... Mai in gluma, mai in serios, un copil putin plictisit si enervat de subiect spune
 "Sa se duca la psihiatru! ". La psihiatru nu, dar la psiholog parea o incercare buna, daca nu o rezolvare, macar o metoda de a afla ce e
 in capul fetei si de unde transformarile astea. Luand aceasta decizie, fara intarzieri sau alte amanari, au inscris-o pe Sarah intr-un
 program de consultari psihologice cu Dr. Andrew, de trei ori pe saptamana.
 Sperante si vise ca totul  are sa revina la normal si-au
 facut loc in sufletele parintilor,vecinilor
 chiar si a cainelui ei.Sincer , chiar atat
 de prost sa fi incat sa incerci sa intri in
 capul fetei unde Diavolul isi face simtita
 prezenta?Abea astept sa vad cum au
 sa decurga aceste"sedinte"si sunt
 curios cum are sa decurga discutile intre ei.
 Odata ce pactul a fost facut,Diavolul o
 insoteste si o ajuta neconditionat fiindca
 trebuie sa aiba grija de sufletul ce avea
 sa il primeasca,nu? Nu putea sa permita
 Cuiva sa o raneasca sau ceva sa nu mearga
 bine.Ea nu avea nimic impotriva si a
 acceptat destul de usor sa mearga la
 psiholog,constienta ca este stapana pe
 sine si ca un simplu om cu o viatanormala
 nu ar putea sa o inteleaga in nici un fel
 ,nu avea de ce sa se teama.Dimpotriva
 credea ca va fi amuzant si s-a hotarat sa noteze in jurnal toate sedintele ei..
 Daca te joci cu focul , te arzi..dar
 ce poti sa faci  atunci cand focul se joaca
 cu tine? Maine va avea loc prima sedinta
 dar pana atunci ,let's just sing lalalalala




 16 Noiembrie

    Ma indreptam spre ora de geogra' cand
am dat de Ricky, un baiat dragut 8-> din
scoala, de care obisnuia sa imi placa, asa
ca, cu noua mea infatisare, mi-am permis
sa intru in vorba cu el. Am palavragit vreo
jumatate de ora despre cat a trecut de
cand nu am vorbit, ce am mai facut,
s.a.m.d de parca nu ar fi evident ca daca
nu m-as fi schimbat nu am mai fi vorbit
niciodata sau cel putin nu in viata asta.
Dar asta nu era nici o problema, parea de
treaba ... pana cand a inceput sa-mi
povesteasca de prietena lui si cat de bine
le merge. In capul meu deja era lovita de-
un trasnet sau in cel mai bun caz calcata
de o masina. Probabil nu doar in capul meu
, antrenorul o ura la fel de mult pe mica
nenorocita cand isi facea aparitia la
antrenamentele lui Ricky si nu-l lasa sa
se concentreze si sa dea tot ce poate.
Anyway, urasc ca un baiat sa-mi spuna de
fostele sau actualele lui prietene. Adica
heloou, si eu sunt fata -.- Nu eram
familiarizata cu toate efectele secundare
ale magiei ce-mi curgea prin vene, dar mi-
am dat seama de unul din ele cand l-am
privit in ochi si mi-am dorit sa ma sarute ...
Nu stiu daca a fost magie, a vrut el sau
 pur si simplu s-a intamplat, dar in urmatoa-
rele secunde m-a sarutat.
       Oky, acum partea interesanta:
 In timp ce ma saruta pe langa faptul ca
ne-am luat in brate, a aparut ca melcii
dupa ploaie, parca picata de pe planeta
cretinilor, prietena lui sau, ma rog, fosta.
Hihihi ...
     Momentul? UNIC! I-a picat fata!
             Eu? m-am simtit bine!
 A inceput sa arunce cu vorbe si tipete
incolo si incoace, sa gesticuleze ca o
salbatica si sa faca scandal mai ceva
ca actorii din telenovele ... ceva
asemanator nu mai vazusem si am vazut
multe la viata mea.
 Dupa aproximativ 15 minute de nervi, 3 de jigniri,
 1 de plans, s-a hotarat totusi sa ne
 faca o favoare tuturor
 respirand aerul altora si a
 plecat. Cat dureaza pentru ea,
 cea care l-a iubit atat de mult
 si pentru care el a insemnat totul,
 sa se desparta de el? Hmm ...
 15+3+1=19 minute, da,
 in 19 minute tac-pac si-a facut
 show-ul si a iesit din decor.
 El parea putin dezmagit
 de cum s-a terminat,
 probabil fiindca tinuse la ea
 cat de cat, dar cu
 o imbratisare l-am facut sa
 zambeasca 8-> parca eu eram
 printesa din povesti ce
ii face pe toti fericiti
 doar ca stiti voi, cea negativa. :]]
 Nici nu am uitat de ora de geografie ...
 dar cu o asemenea fiinta care urla
 cat o tara intreaga e cam greu sa mai
 auzi clopotelul. Deci bat frumos la
 usa, intru in clasa si-mi cer scuze
 c-am intarziat. Profu' se uita putin
 deranjat catre mine, ma scoate la
 tabla si, de parca nu era de ajuns
 ca abia treceam, ma pune sa descriu
 Insula Delos. Really? Adica era
 imposibil sa stiu asa ceva, dar ceva
imi venise in cap, mi se parea cunoscut
numele de undeva si cred ca stiu de
unde. Citisem despre ea undeva si
daca nu ma insel era chiar cartea mea
preferata, "Ipswich". Undeva spunea ca
fiii Ipswich-ului s-au retras pe insula
Delos, o insula stancoasa considerata
in vremurile vechi un loc sacru in
care se afla Sanctuarul lui Apollo
ce avea temple si altare ... Pe
masura ce povesteam, imi aminteam
tot mai multe detalii si cuvintele
ieseau singure pe gura. Profesorul
si pana si colegii erau uimiti
si nu intelegeau de unde stiu chestiile
astea, chestii de care ei habar n-aveau ...
Asa am scapat de un patru si chiar
am luat o nota buna, cu putin ajutor,
desigur. Trecuse ora, iar celelalte
au fost suspendate si cum nu aveam
nici un chef sa merg acasa, pentru
ca asta presupunea sa ajung mai
devreme la psiholog, unde eu
credeam ca e ok si interesant,
dar am aflat de ici-colo ca nu e
chiar asa, am plecat intr-o
cafenea, loc in care era
poate a doua oara cand am
pus piciorul. M-am asezat
la o masuta si mi-am luat o
cafea. A trecut aproape
o ora siii ... cafeaua nu are
alcool, nu? Pentru ca incepeam
sa vad o multime de imagini in cafea,
si toate frame-uri din ce avea sa se
intample sau, ma rog ... ce credeam
ca avea sa se intample :-? Ma derutau
pentru ca se spune ca de cate ori te uiti
in viitor, el se schimba sau ca lucrurile
care se vor intampla, se vor intampla exact
fiindca te-ai uitat la viitor ... brrr e ciudat.
Ai indulcit vreodata cafeaua cu gandul?
Ca si cum ai pune zahar dar defapt doar te
gandesti ca pui si totusi se indulceste?
Nu? Bine ... pentru ca doar imi bateam joc,
 nici eu nu pot face asta :]] si oricum,
cine ar bea cafea dulce?! Ma gandesc
sa ma indrept spre casa, sa nu ma duc..
sa ma duc, sa nu ma duc, habar n-am!
Acum as vreaa sa dooooooooorm nu sa
stau intr-un fotoliu si sa astept ca
un tip sa incerce sa ma citeasca -.- .
Ii dau eu de citit, daca ii place sa citeasca :D,
 are multe de invatat si e o carte excelenta
"Tot ce stiu barbatii despre femei", si
defapt ... e goala:">

 Don't blame me , i am allready dammned.

  si totusi trebuie sa merg...


 17 Noiembrie, 3AM


Nu pot sa dorm, nu am putut sa dorm toata noaptea, doar
m-am fatait in pat de pe o parte pe alta sperand ca voi
adormi intr-un fel sau altul ... 3AM? Unii spun ca e ora
Diavolului si ca e rau daca atunci cand te trezesti si te uiti la ceas
e 3:00, dar ce mai conteaza. El face parte din viata mea.
De la un timp incoace am inceput sa primesc tot felul de
flashuri scurte cu frame-uri, imagini chiar infricosatoare
as spune. Tot felul de amenintari si de personaje care mai
de care mai moarte si mai patate cu sange. Probabil asta e
din cauza Lui, de aceea ma lovesc aceste imagini, de aceea nu
pot sa dorm si de aceea ... inca nu stiu ce, dar de-aceea. Nu sunt
chiar proasta, stiu cate ceva si e evident ca daca inchei
un pact cu El, nu are sa fie totul roz din moment ce face parte
din chestiile negative. Uneori pur si simplu visez cu ochii
deschisi persoane care pot sa jur ca nu le-am vazut in viata
mea, persoane care imi spun sa ma feresc de El, sa il
parasesc ca nu e bine, e rau, voi suferi  bla, bla, bla :-@ ...
Stiti, oi fi facut eu cateva ... bine, mai multe ... foarte multe
greseli si mari, dar nu am de gand sa dau inapoi indiferent
de ce s-ar intampla. Cel mai greu imi e sa citesc; am
incercat sa continui sa citesc pentru ca imi place, dar nu
am reusit fiindca vedeam tot felul de cifre si litere ciudate
printre randuri, imi veneau ca niste impulsuri de durere,
ma apucam sa citesc in latina ... e pur si simplu terifiant.
Nu faptul ca citeam in latina sau ca vedeam cifre si litere era
ciudat, cat faptul ca nu ma puteam opri, eram constienta
de ce fac si ce se intampla si nu puteam face nimic.
Exact ca si cum te-ai vedea din exterior si cineva te-ar
controla ... Am inceput sa ma intreb daca El este acela
care face lucrurile astea ... I-am povestit mamei unele
lucruri care mi se intampla si pe care le visez si, nu stiu
prin ce minune, dar si-a facut timp pentru mine; tot spune
ca ar trebui sa mergem la biserica, dar i-am spus ca nu pot
intra acolo si ea nu intelege de ce ... cum as putea sa ii
spun ca mi-am vandut sufletul Diavolului? cred ca ar fi
ultima picatura ...

24 Noiembrie, 1 AM


"Tu esti sfioasa si curata
 Ca floarea alba de pe stanci,
   Dar ai faptura vinovata,
   Cu ochii negri si adanci."

Un citat care mi se potriveste :-< ... ma simt atat de
"stricata" pe interior si numai nu se mai termina starea
asta ... nu as vrea sa traiesc toata viata in chin ... sau,
ma rog, un fel de chin.
Apropo, ma uitam printre paginile de la inceput si nu imi
vine nici acuma sa cred ca , chiar m-am schimbat si mai
mult, ca am nimerit dintr-un chin in altul. Inainte
ma chinuiau colegii, lumea in general, parintii si
chiar si strainii, ma simteam torturata de toata lumea,
iar acum, acum ma simt bantuita de tot felul de ciudatenii,
ma simt intunecata, parca pedepsita ... nu prea stiu cum sa
ma exprim sa intelegi.
Acum pe bune, e nasol rau de tot :|, imi inchipuiam ca
are sa fie altfel, foarte diferit, conform a ceea ce citisem eu
despre vrajitori, dar se pare ca am facut o confuzie intre
vrajitorie si satanism ... Satanism ?! da, SATANISM, ca pana la
urma asa se numeste atunci cand inchei pact cu Diavolul si
te ajuta. Dar atunci cu vrajitorii ce e? Uite, m-am lamurit
dupa ce am rasfoit cateva carti din biblioteca despre adevaratii
vrajitori si cum si-au dobandit puterile ... Se spune ca vrajitorii
sunt niste oameni care au reusit sa pacaleasca Diavolul, sa
incheie anumite armistitii si sa dobandeasca puteri fara nicio
urmare sau obligatie. Acestia erau de partea luminii desi manevrau
fortele intunericului. Foloseau puterile doar in scopuri personale
si niciodata in scopuri bune fiindca nici tu nu poti sara supa cu
zahar. Oameni, nu orice fel de oameni, ci oameni destepti, intelepti,
care stiau multe lucruri si care au ajuns la un anumit nivel de
concentrare si puritate inainte sa se puna cu Diavolul ... Ei nu se temeau
de Diavol caci El nu avea nici o putere asupra lor si nu putea sa le faca
mai nimic. Imunitatea era provenita din alte ritualuri, magii si secrete pe
care nimeni nu le poate explica. Insa vrajitorii se confruntau cu o mare
problema; pe langa faptul ca erau egoisti, cu cat foloseau magia
mai mult cu atat imbatraneau mai repede, precum in IPSWICH, de aceea
au gasit o metoda ingenioasa sa transmita mai departe aceste daruri
intunecate catre alti descendenti, dar doar catre cei care merita ...
Au inceput sa scrie vraji, unele chiar ascunse pe dosul versurilor
unor cantece: "Puterea te consuma de fiecare data cand o folosesti
inzecit, consum-o inainte sa te consume ea pe tine. Atunci vei
intelege magia si te vei putea numi un vrajitor." Ok ...
Wtf?
In fine, sper ca ati priceput greseala pe care am facut-o,
greseala care nu o mai pot repara si care m-a costat scump.
Morala este sa nu te grabesti, sa ai grija ce iti doresti si
mereu, dar mereu sa fii atent la detalii fiindca ele pot schimba
cursul lucrurilor de la cer la pamant ...

"Puterea vine cu un pret". Cam scump pretul, nu?

25 Noiembrie

Alta zi, alta noapte aproape nedormita, alte cosmaruri. Va fi asa
pana la sfarsitul zilelor mele? Incep sa cred ca da ...
Dar ...
     Ziua de azi a fost speciala ...
Am avut parte de un "HELLO, I am gone." ... nici
nu stiu cum sa spun asta ca nu ma pricep la chestii de genu' asa ca
am sa o spun simplu si direct ... Mama, fiinta care ma iubeste
cel mai mult, cea care ar face orice pentru mine ... m-a parasit :-<, s-a dus, a plecat, a disparut intr-un accident in care un dobitoc beat a lovit-o
cu masina :|. Plang incontinuu de cand am aflat, sunt si
nervoasa si suparata, imi vine sa blestem pe toata lumea si sa nu stiu ce sa fac,
 parca explodez! Nu pot sa descriu ceea ce simt acum -.- si nici
 cata durere zace in mine. Nu, n-u pooo-ot, n-nnn-uuu am cum.
 Nici nustiu ce caut aici, scriind, cand ar trebui sa fiu langa ea, dar ... nu
nnn-n-u  pp-oo-oo-ott ss-a ss-tauu laaa-anggga-a eaa ss-ii sss-aa o va-dd ass-ss-ssaa :-<.
Nu pot sa cred, nu vreau sa cred, nu imi vine sa cred ce s-a intamplat :|.
Tata, saracul, e distrus ... nu l-am vazut never sa verse vreo lacrima, iar acum plange
ca un copil. Tremura de nervi ... il inteleg. Sa fiu in locul lui
as fi la fel de distrus. Cea mai mare tragedie s-a abatut asupra mea, iar eu
stau si scriu ... plang, dar totusi scriu ... am devenit nepasatoare? Obsedata? Ignoranta?
Mamaa ... mama a murit si totul mi-a luat cateva randuri?! Serios? Adica ... ar trebui
sa scriu zeci de pagini de pareri de rau, de disperare etc. dar nu prea simt nevoia si
tot ce am avut de spus, am spus ... weird o.O


 2 Decembrie

  A venit si iarna, iar eu m-am impacat cu ideea ca mereu in jurul meu se vor intampla lucruri rele
 celor care imi sunt dragi si la care tin. Trebuia sa iau o decizie ... si am luat-o. Nu voiam
sa mai fiu fata aceea ciudata pe care o placi din senin doar pentru ca asa vrea ea si nici cea care avea sa fie
in cadru mereu cand cineva drag ei murea. Am dat de cateva ori inapoi, dar pana la urma am
 inghesuit cateva haine, ceva de mancare, cateva pixuri in ghiozdan si cu
   ----------------------------------------------------------------------------------------------------
  AICI
  ----------------------------------------------------------------------------------------------------


 singurul meu prieten, jurnalul,
 am plecat de acasa. In urma am lasat un bilet pe pat, care sper sa ii faca pe restul sa inteleaga ca nu
 din vina lor am plecat si nici din cauza ca as suferi de  vreo boala mintala,doar pentru
 ca lor sa le fie mai bine. In ce directie merg, unde vreau sa ajung ... nu stiu; stiu doar ca merg si merg
 si tot merg de ceva timp. Citeam pagini din trecut si nu imi vine sa cred cat de buna imi era viata in
 comparatie cu cea de acum. Atunci aveam o casa, o familie, mergeam la scoala, invatam, iar acum ?! ... Anyway,
 ceea ce parea o usa bestiala catre o camera superba s-a dovedit a fi doar usa ademenitoare spre nimic, caci dupa ce am intrat
 am fost inchisa intr-o incapere intunecata, mica, ingusta, goala, fara posibilitatea de a gasi vreo scapare ...
 Puterea si magia neagra pana la urma nu e ceea ce credeam, totul se rezuma la rau. Din rau in si mai rau
 si din ce in ce mai rau ... atat  :-j'

 15 Decembrie

 Heii jurnalule ;x , aceasta este ultima pagina :( vreau sa stii ca mi-am gasit niste prieteni noi sii vorbind una alta , am ajuns sa am format o trupaa
 iar acum exersam in garajul uneia dintre fete. Cat ele sunt iesite afara  m-am gandit sa mai scriu cate ceva pentru ca saptamana viitoare o sa fiu plecata
 cu fetele sa inregistram  prima noastra melodie intr-un studio din oraselul asta . Si , deci da .. fata de ce speram eu , de ce tinteam eu sa devin am devenit
 o independenta , fara familie sau o casa stabila care a ales sa traiasca singura si sa cante ca sa se descarce . Nu e tocmai o viata perfecta' dar macar
 cei la care tin nu vor mai suferii din cauza mea , nimeni nu ma va mai bate la cap si e prima data cand simt ca fac ceea ce trebuie . Niciodata sa nu ai
 incredere in magie sau in orcine altcineva inafara de tine , tu esti singurul care te poti ajuta si care nu te lasa niciodata la greu . Rock my words ,
 trust in your self more than in your life . ==>  great feelings' . Last notice : Daca acesta e un vis , atunci nu ma trezi !

 A lot of rock bands are truly a legend in their own minds..hmm ,are we ?