HEMOPTIZIA

Hemoptizia reprezintă expectorarea de sânge de la nivelul tractului respirator.
Cu toate că hemoptizia îi sperie frecvent pe bolnavi, în majoritatea cazurilor se dovedeşte a fi vorba de o cauză puţin gravă.. Cea mai frecventă cauză este infecţia. Prezenţa neexplicată de sânge in spută sau a unor cantităţi mari necesită efectuarea unui consult medical.
Tumorile, în special carcinoamele pulmonare, sunt responsabile pentru 20% din cazurile de hemoptizie. Medicii verifică prezenţa cancerului pulmoÂar la fumătorii in vârstă de peste 40 de ani (şi chiar la fumătorii mai tineri, dacă aceştia au început să fumeze în adolescenţă) care prezintă hemoptizie, chiar dacă m spută există numai striaţii de sânge. Necroza ţesutului pulmonar (infarctul pulmonar O) cauzată de obstrucţia unei artere pulmonare de către uri cheag de sânge (embo- lism pulmonar) poate de asemenea cauza hemoptizie..
Uneori, în special la persoanele în stare critică, se amplasează un cateter în artera pulmonară pentru a măsura presiunea intracardiacă şi presiunea sanguină la nivelul vaselor pulmonare. Dacă balonul cateterului produce ruptura vasului sanguin, hemoragia consecutivă poate fi foarte gravă. Presiunea crescută a sângelui din venele pulmonare, aşa cum este cazul în insuficienţa cardiacă şi în stenoza mitrală, poate cauza de asemenea hemoptizie. Alte probleme ale circulaţiei pulmonare, inclusiv malformaţiile arterio-venoase, pot fi însoţite de hemoptizie.

Diagnostic
Dacă hemoptizia este gravă sau nu există o cauză aparentă, atunci este necesară o evaluare în scop diag-nostic. Poate fi necesară practicarea unei bronhoscopii pentru a identifica regiunea la nivelul căreia se produce sângerarea. Prin utilizarea unui marker radioactiv (scintigramă de perfuzie pulmonară ♦) se poate identifica embolismul pulmonar. în ciuda analizelor care pot fi efectuate, cauza hemoptiziei nu este identi¬ficată în 30-40% din cazuri; însă atunci când hemoptizia este severă cauza este de obicei descoperită.

Tratament
Hemoptizia uşoară nu necesită nici un tratament, fiind necesară uneori numai administrarea de medicamente pentru a combate infecţia. Sângerarea poate fi urmată de producerea de cheaguri de sânge care blochează căile respiratorii şi determină dificultăţi la respiraţie; de aceea, tuşea reprezintă un mecanism important care are,rolul de a menţine permeabilitatea căilor respiratorii şi nu trebuie inhibată prin administrarea de medicamente antitusive. în cazul în care un cheag mare de sânge blochează o cale respiratorie de calibru mare, medicii sunt nevoiţi uneori să îndepărteze obstacolul prin bronhoscopie.
hemoragia cu originea m vase sanguine dt calibra rectu-? se opreşte de obicei de la sine. însă atunci când hemoragia provin2 dîntr-un vas de calibru mare, este necciaia de obicei iniţierea tratamentului. Medicul va în ce/r- sâ închidă vasul sângerând prin utilizarea unei proceduri denumite embolizarea arterei bronhice. Folcsind ghidaj ladiologic, medicul introduce un cateter până în vasul, care trebuie obstinat şi injectează apoi o substanţă chimică sau fragmente de materie poroasă de natură gelatinoasă sau introduce o spiră metalică, astfel încât vasul sanguin este blolat şi hemoragia se opreşte. Hemoragia cauzată de o infecţie sau de insuficienţa cardiacă dispare de-obicei atunci când boala principală este tratată corespunzător. Uneori, pentru oprirea hemoragiei poate fi necesară intervenţia prin bronho- scopie sau pe cale chirurgicală, sau intervenţia chirur-gicală poate fi necesară pentru a extirpa un fragment pulmonar. Aceste proceduri deosebit de riscante sunt utilizate numai în ultimă instanţă. Dacă sângerarea este favorizată de tulburări de coagulare, atunci poate fi necesară transfuzia de plasmă, de factori de coagulare sau de plachete.