Disectia de aorta

Simptome şi semne
Practic toţi pacienţii cu disecţie de aortă resimt durere - de obicei cu debut brusc, deosebit de intensă, descrisă adeseori ca având caracter de ruptură sau tăietură. De cele mai multe ori, durerea este percepută la nivelul pieptului, însă frecvent este resimţită şi în spate, între omoplaţi. De obicei, durerea avansează pe traiectul disecţiei, pe măsură ce aceasta progresează de-a lungul aortei.
Pe măsură ce disecţia avansează, aceasta poate produce ocluzia orificiilor la nivelul cărora una sau mai multe artere se ramifică din aortă, blocând astfel fluxul sanguin la nivelul arterelor respective. Consecinţele variază în

Semnele dare ale disecţiei de aortă fac ca diagnosticul
să fie de obicei uşor de stabilit, deşi boala se poate asocia uneori cu o varietate de simptome care sunt caracteristice altor afecţiuni. în aproximativ două treimi din cazurile cu disecţie de aortă, pulsul arterial la nivelul membrelor superioare şi inferioare este diminua! sau absent. Disecţia care avansează retrograd către inimă poate conduce la apariţia unui suflu, care este perceput cu stetoscopul.
Primul pas pentru stabilirea confirmarea diagnosti-cului de disecţie de aortă este reprezentat de efectuarea unei radiografii toracice, pe care se observă aorta lărgită la 90% din pacienţii simptomatici. însă această consta¬tare poate fi cauzată de alte afecţiuni. Se efectuează o tomografie computerizată cu injectarea de substanţă de contrast, care identifică rapid şi cu acurateţe disecţia de aortă şi astfel este utilă în situaţiile de urgenţă. Ecocardio¬grafia standard sau transesofagiană ♦ poate identifica de asemenea cu acurateţe disecţiile de aortă, inclusiv pe cele de mici dimensiuni.

Tratament şi prognostic
Padenţii cu disecţie de aortă sunt internaţi în unităţile de terapie intensivă, în care semnele vitale (pulsul, presiunea sanguină şi frecvenţa respiratorie) sunt monitorizate îndeaproape. Decesul se poate produce la numai câteva ore de la debutul disecţiei aortice. Din acest motiv, imediat ce este posibil se administrează intravenos medicamente care să reducă frecvenţa cardiacă şi presiunea sanguină la nivelul cel mai mic la care fluxul sanguin cerebral, cardiac şi renal să fie încă menţinut, de obicei utilizându-se nitroprusiat de sodiu asociat cu un beta-blocant. La scurt timp după iniţierea terapiei medicamentoase, medicii trebuie să decidă dacă este indicată intervenţia chirurgicală sau se continuă numai cu tratament medicamentos.
Aproape în toate cazurile medicii recomandă intervenţia chirurgicală în cazul disecţiilor care implică primii câţiva „enthrtetri ai aortei, din vecinătatea cordului, cu excepţia qtuaţnlor in care complicaţiile asociate cu disecţia de aortă tac ca nscu. intervenţiei chirurgicale să fie prea mare. în -a-nxl disecţiilor localizate la distanţă mai mare de inimă, se continuă de obicei terapia medicamentoasă, fară inter¬venţie chirurgicală. Operaţia este însă necesară în cazul în care disecţia conduce la apariţ ia hemoragiei interne, la blocarea fluxului sanguin către membrele inferioare sau către organe vitale localizate in abdomen, dacă determină apariţia unei simptomatologii puternice, dacă disecţia avansează sau dacă se produce la o persoană cu sindrom Marfan. în centrele specializate mari, riscul de producere a decesului în timpul intervenţiei chirurgicale este de aproxi¬mativ 15% pentru disecţiile de aortă localizate în apropierea inimii şi uneori mai mare în cazul celor localizate la distanţă (deoarece riscul complicaţiilor este mai ridicat).
în timpul intervenţiei chirurgicale, medicul chirurg îndepărtează un segment cât mai mare din aorta disecată, închide canalul fals format între tunicile mijlocie şi externă ale peretelui aortic şi reface continuitatea aortei cu ajutorul unei grefe sintetice. Dacă la nivelul valvei aortice se produce regurgitaţie, atunci această valvă este reparată sau înlocuită. îndepărtarea şi reparaţia unei disecţii de aortă durează de obicei între 3 şi 6 ore, iar perioada de internare este cuprinsă între 7 şi 10 zile.
Toate persoanele cu disecţie de aortă, inclusiv cele care au beneficiat de tratament chirurgical, trebuie să continue tratamentul medicamentos, astfel încât să menţină o presiune redusă a sângelui, de obicei pentru tot restul vieţii. Un astfel de tratament reduce stresul mecanic de la mvelul icrtei. Te apia medicamentoasă est; repiezentată de elitei d- un beta-blocant sau un blocant al canalelor de calciu asociat cu un ah medica¬ment antihipertensiv, ae exemplu cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (1ECA)
Medicii monitorizează îndeaproape pacientul pentru identificarea complicaţiilor tardive. Cele mai importante astfel de complicaţii sunt producerea unei alte disecţii, dezvoltarea de anevrisme la nivelul pereţilor aortiri slăbiţi şi creşterea gradului de regurgitare prin valva aortică. Oricare dintre aceste complicaţii poate'necesita intervenţie chirurgicală de corecţie a defectului.
în absenţa tratamentului, aproximativ 75% dintre pacienţii cu disecţie de aortă decedează în primele 2 săptămâni. Cu tratament, 60% dintre pacienţii care supravieţuiesc în primele 2 săptămâni sunt încă în viaţă după 5 ani de la tratament; 40% vor trăi cel puţin 10 ani. Dintre pacienţii care decedează după primele 2 săptămâni, aproximativ o treime mor din cauza complicaţiilor disecţiei; celelalte două treimi mor din cauza altor boli.