BOALA RAYNAUD ŞI FENOMENUL RAYNAUD

Boala Raynaud şi fenomenul Raynaud reprezintă afecţiuni caracterizate prin faptul că arterele mici (arteriolele), de
obicei de la nivelul degetelor de la mâini sau de la picioare, se contractă mai puternic ca răspuns la expunerea [ajrig.
Medicii utilizează termenul de boală Raynaud atunci când nu există nicio cauză aparentă a funcţionării anormale a arterelor. Termenul de fenomen Raynaud este utilizat atunci când cauza este cunoscută. Boala Raynaud este mult mai frecventă decât fenomenul Raynaud. între 60% şi 90% dintre cazurile de boală Raynaud afectează femei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 40 ani.
Orice factor care stimulează sistemul nervos simpatic, în special expunerea la frig, însă şi emoţiile puternice, poate cauza constricţia excesivă a arterelor şi astfel poate declanşa boala Raynaud.
Fenomenul Raynaud poate fi cauzat de sclerodermie, poliartrită reumatoidă, ateroscleroză, crioglobulinemie, hipofuncţia tiroidiană (hipotiroidismul), leziuni, reacţii la anumite medicamente (cum sunt beta-blocantele, clonidina şi medicamentele folosite împotriva migrenei - ergotamina şi metisergida). Utilizarea unor astfel de
poate de asemenea să agraveze fenomenul Raynaud. Unele persoane care prezintă fenomen Raynaud suferă şi de alte afecţiuni care apar atunci când există o predispoziţie către constricţia arterială. Aceste afecţiuni includ migrenele, angina instabilă şi creşterea presiunii în circulaţia pulmonară (hipertensiunea pulmonară). Asociaţia fenomenului Raynaud cu aceste afecţiuni sugerează faptul că aceeaşi cauză a constricţiei arteriale poate sta la baza tuturor acestor boli.

Simptome şi diagnostic
Constricţia arterelor de calibru redus ale degetelor de la maim sj. de la picxoa.ire detenteaza r^pid-^ fimd dc celo mai multe ori declanşată de expunerea la frig. Poate persista de la minute la ore. Degetele de la mâini şi de la picioare devin palide sau albăstrui, coloraţia fiind de obicei neomogenă. La nivelul lor pacientul nu resimte de obicei durere, însă adeseori poate percepe amorţ eală, furnicături, pişcături sau senzaţia de arsură. Pe măsură ce criza se apropie de final, zonele afectate devin mai roşiatice decât în mod normal sau devin albăstrui, K-diicâlzireâ mâinilor < sau a picioarelor conduce la redobândirea coloraţiei şi sensibilităţii normale. însă dacă episoadele de fenomen Raynaud se repetă frecvent şi sunt prelungite (în special la pacienţii cu sclerodermie), atunci pielea de la nivelul degetelor de la mâini sau de la picioare poate deveni netedă, lucioasă şi întinsă. Pe vârfurile degetelor pot să apară mici puncte dureroase.
Adeseori pentru stabilirea diagnosticului nu este necesară efectuarea nici unei manevre. Dacă medicii suspectează faptul că există un blocaj arterial, se poate efectua o ecografic Doppler color M, înainte şi după ce pacientul este expus la frig. Medicii pot efectua diferite analize 'sanguine pentru' a depista afecţiunile care cauzează de obicei fenomenul Raynaud.

Tratament
Persoanele afectate pot controla boala Raynaud de i itensitate uşoară prin protejarea capului, a trunchiului si a membrelor faţă de frig. în cazul persoanelor la care simptomatologia se declanşează în caz de emoţii intense, poate fi utilă administrarea unor sedative uşoare sau terapia prin biofeedback. Persoanele care prezintă această boală trebuie să întrerupă fumatul, deoarece nicotină produce constricţia vaselor sanguine.
Boala Raynaud este frecvent tratată prin administrarea unui agent care blochează canalele de calciu A> cum ar fi nifedipina, amlodipina, diltiazemul sau verapamilul. Alte medicamente antihipertensive, cum ar fi doxa- zosinul, fenoxibenzamina, prazosinul, rezerpina şi terazosinul se pot dovedi eficace. Acestea pot fi utilizate ca monoterapie sau în combinaţie.
Dacă boala se agravează progresiv şi alte tratamente instituite nu dau rezultatele scontate, atunci se poate practica blocarea temporară a funcţionării anumitor nervi simpatici sau chiar secţionarea acestora cu scopul de a ameliora simptomatologia, procedura fiind denumită simpatectomie. însă, chiar şi în situaţiile în care această procedură este eficace, ameliorarea obţinută persistă de obicei numai 1-2 ani. Eficacitatea metodei este de obicei mai mare la persoanele cu boală Raynaud în comparaţie cu persoanele cu fenomen Raynaud. La cei cu fenomen Raynaud este tratată afecţiunea care cauzează apariţia acestuia.