Oxigenoterapia

Oxigenoterapia este utilizată pe termen scurt la persoanele care se află în perioada de recuperare după o boală pulmonară acută sau pe termen lung la persoanele cu boli pulmonare cronice la care concentraţia sanguină a oxigenului este scăzută în mod persistent. Oxigenoterapia este utilizată în spital nu numai la pacienţii cu boli pulmonare cronice, ci şi la cei cu boli pulmonare acute (cum ar fi pneumonia) sau cu afecţiuni care beneficiază temporar în urma menţinerii unei concentraţii ridicate a oxigenului în sânge, de exemplu la cei cu angină pectorală (o afecţiune în care muşchiul cardiac nu primeşte suficient oxigen) A-

Utilizarea în scop terapeutic a oxigenului ameliorează supravieţuirea la persoanele cu boli pulmonare cronice la care concentraţia sanguină a oxigenului este scăzută permanent. Cu cât oxigenul este administrat mai multe ore pe zi, cu atât rezultatul este mai bun. Supravieţuirea creşte atunci când se administrează oxigen timp de 12 ore pe zi în comparaţie cu situaţiile în care nu se admi-nistrează oxigen deloc; supravieţuirea este chiar mai bună atunci când administrarea de oxigen se face con¬tinuu (timp de 24 de ore pe zi). Alte beneficii ale oxigeno¬terapia, pe termen lung includ reducerea stresului cardiac cauzat de boala pulmonară şi diminuarea dispneei. Atât somnul, cât şi capacitatea de efort se îmbunătăţesc.

Unii pacienţi cu boli pulmonare cronice au niveluri sanguine scăzute ale oxigenului numai când depun un efort fizic până la epuizare. Aceste persoane îşi pot limita aportul suplimentar de oxigen la perioadele de efort. Alţi padenţi au concentraţii scăzute ale oxigenului numai în timpul somnului. La această categorie de pacienţi oxigenoterapia poate fi administrată numai în timpul nopţii.

Odată ce se determină care este nivelul critic al oxige-nului sanguin, se poate utiliza oximetria pentru a regla debitul oxigenului 35- Oximetria nu este dureroasă şi presupune utilizarea unui dispozitiv simplu care se, amplasează la nivelul unui deget sau al lobului urechii şi care măsoară cantitatea de oxigen din sânge.
Oxigenoterapia la domiciliu pe termen lung poate fi utilizată prin intermediul a trei sisteme diferite de admi-nistrare: dispozitive electrice, sisteme cu lichid şi gaz comprimat. La domiciliu, sistemele cu lichid şi cele, cu gaz comprimat utilizează rezervoare voluminoase pentru a stoca oxigenul. Pot fi necesare rezervoare mici, portabile cu oxigen- comprimat atunci când pacientul petrece o perioadă scUrtă de timp - de câteva ore - în afara domi-ciliului. Fiecare' sistem are avantaje şi dezavantaje. Oxigenul se administrează de obicei în flux continuu prin 2 tuburi nazale {cămilă nazală), deşi prin acest sistem de administrare se pierde foarte mult oxigen. Pentru creşterea eficienţei şi a mobilităţii pacientului se pot utiliza mai multe tipuri de dispozitive, inclusiv canule cu rezervor, sisteme care furnizează oxigen la cerere şi cate- tere transtraheale. De obicei, un specialist in gimnastică respiratorie sau un medic îi explică pacientului cum se realizează în mod corect administrarea de oxigen suplimentar.
Atunci când se utilizează oxigenoterapia la domiciliu stabilizarea rezervorului (de exemplu unui suport) şi depozitarea acestuia într-o
zonă ferită, astfel încât rezervorul să nu cadă. Acesta ar trebui să fie bine închis atunci când nu este folosit. Deoarece oxigenul poate cauza producerea unei explozii,