Constipaţia

Constipaţia este o boală în care pacientul prezintă scaune dificile sau rare.
Constipaţia poate fi acută sau cronică. Constipaţia acută debutează brusc şi este uşor de identificat. Constipaţia cronică poate debuta insidios şi persistă mai multe luni sau chiar ani.

La pacienţii cu constipaţie materiile fecale sunt frecvent sau întotdeauna de consistenţă tare, fiind dificil de eliminat. De asemenea, persoanele afectate pot avea senzaţia că rectul nu s-a golit suficient. Scaunele sunt rare. Mulţi indivizi consideră că sunt conStipaţi dacă nu au scaun în fiecare zi. însă scaunele zilnice nu reprezintă situaţia normală pentru toată lumea, astfel încât o frec¬venţă mai redusă a Scaunelor nu indică neapărat prezenţa unei probleme decât dacă s-a produs o modificare semni¬ficativă în comparaţie cu tiparul anterior. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte culoare şi consistenţa materiilor fecale; dacă nu există modificări semnificative, probabil că pacientul nu este constipat.

Cauze

Diminuarea tranzitului intestinal. Constipaţia apare de obicei atunci când tranzit ul (pasajul) materiilor fecale prin intestinul gros se reduce. în condiţii normale, pe măsură ce materiile fecale avansează prin colon, apa din ele este resorbită. încetinirea tranzitului permite extra¬gerea unei cantităţi mai mari de apă, ou formarea unor materii fecale uscate şi de consistenţă crescută şi cu dificultăţi la defeeaţie, toate acestraemente fiind carac¬teristice pentru constipaţie.

Medicamentele care.încetineşc tranzitul intestinal, cum ar fi hidroxidul de aluminiu (conţinut în multe preparate antiacide eliberate fară prescripţie medicală), subsa- licilatul de bismut, sărurile de fier, agenţii anticolinergici, anumite antihipertensive. opioidele şi multe sedative produc frecvent constipaţie. Deoarece tranzitul intesti¬nal este stimulat de activitatea fizică, absenţa acesteia conduce la încetinirea tranzitului şi favorizează consti¬paţia. Din acest motiv, persoanele la pat suferă frecvent de constipaţie.

Bolile care reduc tranzitul includ hipofuncţia glandei tiroide (hipOtiroidism), creşterea nivelului sanguin de calciu (hipercalcemie) şi boala Parkinson. Pacienţii cu diabet dezvoltă frecvent o boală în care diferite segmente ale sistemului digestiv funcţionează mai puţin decât în mod normal. Alte boli, cum ar fi tulburările aportului sanguin la nivelul colonului şi leziunile nervilor sau ale măduvei spinării, pot produce de asemenea constipaţie prin încetinirea tranzitului intestinal.

In cazurile în care tranzitul se reduce foarte mult, situaţie denumită inerţie colonică (colon inactiv), intestinul gros nu mai răspunde la stirnulii care produc de obicei defecaţia: aportul alimentar, umplerea stomacului, umplerea intestinului gros şi prezenţa de materii fecale în rect. Diminuarea contracţiilor intestinului gros, sau scăderea sensibilităţii rectului la prezenţa materiilor fecale conduc la constipaţie cronică severă. Inerţia colonică apare frecvent la persoanele în vârstă, debilitate, sau imobilizate la pat, însă uneori poate apărea la femei tinere sănătoase (şi mult mai rar la bărbaţi tineri sănătoşi). Uneori este întâlnită la indivizi care din obişnuinţă amână momentul scaunului sau care au folosit laxative sau clisme timp îndelungat.

Deshidratarea şi dieta săracă în fibre. Deshidratarea conduce la constipaţie deoarece organismul încearcă să reţină apa în sistemul circulator, inclusiv prin extragerea acesteia din materiile fecale. Deficitul de fibre (componente alimentare nedigerabile) în dietă determină constipaţie deoarece fibrele ajută la retenţia apei în materiile fecale şi cresc volumul acestora, astfel încât devin mai uşor de eliminat.

Obstrucţia. Constipaţia este produsă uneori de obstrucţia intestinului gros. Aceasta poate fi determinată de un cancer, în special localizat în ultima porţiune a intestinului gros, dacă acesta blochează tranzitul intesti¬nal. Bezoarii (aglomerări compacte de materiale parţial digerate sau nedigerate) şi corpii străini pot de asemenea bloca tractul intestinal, A- Persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale pot face ocluzie intestinală, de obicei la nivelul intestinului subţire, deoarece în cavitatea abdominală se formează benzi de ţesut fibros (adeziuni).

Dischinezia. Dischinezia reprezintă dificultăţile la defecare cauzate de afectarea controlului musculaturii anale şi pelviene. A avea scaun presupune în mod nor¬mal relaxarea muşchilor planşeului pelvian (muşchii care susţin vezica urinară, uterul şi rectul) şi muşchii circulari (sfincterele) care menţin anusul închis. Dacă aceasta nu se realizează, eforturile de defecaţie sunt inutile, chiar dacă sunt intense. Persoanele cu dischinezie resimt nevoia de a avea scaun, însă nu pot face acest lucru. Poate fi dificilă chiar şi eliminarea materiilor fecale care nu au consistenţă tare.

Bolile care pot cauza dischinezie includ dissinergia planşeului pelvian (afectarea coordonării musculare), anismul (incapacitatea de relaxare a sfincterului anal în timpul defecaţiei), rectocelul (hernierea rectului în vagin), enterocel (hernierea intestinului subţire în rect), ulcerul rectal şi prolapsul rectal.
îmbătrânirea. Constipaţia este frecventă în special la persoanele în vârstă. Modificările produse la nivelul \ intestinului gros odată cu avansarea în vârstă . alături de modificările determinate de folosirea diferitelor medicamente şi de reducerea activităţii fizice, reduc tranzitul intestinal. Diminuarea tranzitului este deosebit de frecventă în timpul perioadelor de boală. Rectul, se dilată odată cu avansarea în vârstă, iar capacitatea crescută de depozitare permite întărirea materiilor fecale, care rămân blocate.

Durerea şi factorii psihogeni. Durerea cronică şi bolile psihologice, în special depresia, reprezintă cauze frecvente ale constipaţiei acute şi cronice. Constipaţia poate fi produsă de modificări ale nivelului anumitor substanţe cerebrale, cum ar fi serotonina, care influenţează tractul intestinal.