HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ

Tratament şi prognostic

Pacienţii la care se suspectează producerea unei hemoragii subarahnoidiene sunt imediat spitalizaţi şi instruiţi să evite eforturile fizice. Se administrează anal-gezice de tip opioid (însă nu aspirină sau alte antiinfla-matoare nesteroidiene). cu scopul de a controla durerea intensă de cap. Uneori se poate amplasa un tub de dren la nivelul creierului pentru a reduce presiunea. De obicei se administrează nimodipină - un blocant al canalelor de calciu - pentru a preveni spasmul arterial. Acest me-dicament ajută la prevenirea spasmelor arteriale ulterioare şi deci a accidentelor vasculare cerebrale ischemice.

La persoanele care au un anevrism, intervenţia chirurgicală - în timpul căreia anevrismul este izolat sau blocat, sau pereţii arterei slăbite sunt întăriţi - reduce riscul ulterior de hemoragii fatale Aceste proceduri sunt dificile şi indiferent care dintre ele se foloseşte riscul de deces este ridicat, în special la persoanele care sunt în stupor sau în comă. Există controverse în legătură cu cel mai bun moment pentru intervenţia chirurgicală, acesta trebuind ales în funcţie de situaţia particulară a fiecărui pacient. Majoritatea neurochirurgilor recomandă efec-tuarea operaţiei în decurs de 3 zile de la debutul simpto-melor, înainte de producerea edemului şi inflarnaţiei cerebrale. întârzierea operaţiei pentru mai mult de 10 zile reduce riscurile operatorii asociate, însă în acest timp există pericolul de recurenţă a hemoragiei.

O procedură frecvent utilizată constă în amplasarea peste anevrism a unei cleme de metal, care astfel împiedică sângele să pătrundă în anevrism şi elimină riscul de ruptură. Clema rămâne în poziţie permanent. Persoanele la care s-au montat astfel de cleme cu mai mulţi ani înainte nu pot efectua RMN; clemele fabricate în prezent nu sunt afectate de câmpurile magnetice.

O procedură alternativă, denumită chirurgie neuro- endovasculară, presupune introducerea unor fire răsucite în anevrism. Firele se amplasează cu ajutorul unui cateter introdus în sistemul arterial şi avansat până la nivelul anevrismului. Astfel, procedura nu necesită deschiderea cutiei craniene. Prin încetinirea fluxului sanguin la nivelul anevrismului firele favorizează formarea unui cheag, care astfel obstruează anevrismul.

Aproximativ 35% dintre persoanele care au hemoragie subarahnoidiană cauzată de un anevrism decedează în timpul primului episod din cauza leziunilor cerebrale extensive. Alte 15% dintre persoane decedează în decurs de câteva săptămâni din cauza repetării hemoragiei. Persoanele care trăiesc peste 6 luni, însă la care nu s-a intervenit chirurgical pentru tratamentul anevrismului, au un risc anual de 3% pentru producerea unei alte rupturi. Prognosticul este mai bun atunci când cauza hemoragiei este o malformaţie arteriovenoasă. Ocazional, hemoragia. este cauzată de un defect mic ce nu poate fi identificat prin angiografie cerebrală deoarece deja s-a vindecat. în aceste cazuri prognosticul este foarte bun.

Mulţi oameni recuperează aproape în totalitate func-ţiile mintale şi fizice după o hemoragie subarahnoidiană. însă uneori persistă simptomele neurologice, cum ar fi slăbiciunea, paralizia, pierderea sensibilităţii la nivelul unei jumătăţi a corpului, sau dificultăţile de înţelegere şi folosire a limbajului (afazia fi).