Astmul bronşic

Astmul bronşic este o afecţiune caracterizată prin îngustarea - de obicei reversibilă - a căilor respiratorii ca răspuns la anumiţi stimuli.

Astmul afectează In jur de 17-18 milioane de persoane in Statele Unite şi devine o boală din ce în ce mai frecvent întâlnită. între 1982 şi 1992, numărul persoanelor cu astm a crescut cu 42%. Astmul este deosebit de frecvent la persoanele de rasă neagră care trăiesc în mediul urban, (afectând în jur de 7% din această populaţie) şi chiar mai frecvent la populaţiile hispanice din mediul urban (afectând în jur de 11% din această populaţie). Boala pare a deveni din ce în ce mai gravă, tot mai multe persoane necesitând spitalizare. între 1982 şi 1992, rata de deces cauzat de astm în Statele Unite a crescut cu 35%. Afecţiune debutează de obicei în copilărie, deşi poate să debuteze şi la vârsta adultă şi uneori chiar la persoane vârstnice. Astmul la copii poate interfera cu creşterea şi dezvoltarea normale A.

Explicaţia acestei creşteri a prevalenţei astmului la copii nu este cunoscută, insă există mai multe teorii. Una dintre aceste susţine că implementarea pe cale largă a vaccinării şi a utilizării antibioticelor la copii a condus la modificarea activităţii unui subgrup special de celule albe (denumite limfocite) care au rolul de a combate infecţiile, astfel încât acestea eliberează nişte substanţe chimice care favorizează apariţia aiergiilor. O altă teorie susţine că, deoarece copiii petrec din ce în ce mai mult timp în casă şi trăiesc în domicilii izolate mai bine decât în trecut, expunerea la substanţele alergice potenţiale a crescut. Există foarte puţine data care susţin această teorie.

Cea mai importantă caracteristică a astmului este reprezentată de obstrucţia căilor respiratorii. Căile respiratorii de la nivelul plămânilor (bronhiile) reprezintă practic nişte tuburi cu pereţi musculari Celulele care formează învelişul interior al bronhiilor prezintă pe suprafaţă nişte structuri microscopice denumite receptori. Există trei tipuri principale de receptori: beta-adrenergici, colinergici şi peptidergici. Aceşti receptori identifică prezenţa anumitor substanţe şi stimulează muşchii bronhiilor să se contracte sau să se relaxeze, astfel încât fluxul aerian este modificat. Receptorii beta-adrenergici răspund la substanţe chimice, cum ar fi epinefrina şi produc relaxarea muşchilor bronhiilor, astfel încât lărgesc (dilată) căile aeriene şi produc creşterea fluxului aerian. Receptorii colinergici răspund la o substanţă chimică denumită acetilcolină şi produc contracţia muşchilor bronhiilor şi astfel scăderea fluxului aerian. Receptorii peptidergici răspund la acţiunea unor substanţe denumite neurokinine şi produc de asemenea contracţia muşchilor bronhiei.

Cauze
Obstrucţia căilor aeriene este cauzată frecvent Je sensibilitatea anormală a receptorilor colinergici şi peptidergici, care cauzează contracţia muşchilor căilor aeriene atunci când aceasta nu ar trebui să se întâmpl.. Se consideră că anumite celule din căile respiratorii, 111 special mastocitele, sunt responsabile pentru eliberai a unor substanţe, cum ar fi histamina şi leucotrienek, care cauzează contracţia muşchilor netezi bronhiei, creşterea secreţiei de mucus şi migrarea anumitor celule din sânge în pereţii căilor respiratorii afectate. Eozinofîlele, un tip de celule care sunt prezente în căile respiratorii ale persoanelor cu astm, eliberează substanţe adiţionale şi astfel contribuie la îngustarea căilor respiratorii.
în cazul unui atac de astm, muşchii netezi ai bronhiilor se îngustează (fenomen denumit bronhoconstricţie), iar ţesuturile care acoperă suprafaţa internă a căilor respi-ratorii se umflă din cauza inflamaţiei şi secretă mucus. în căile respiratorii. Se pot produce leziuni ale stratului superficial al căilor respiratorii, de la nivelul căruia se desprind celule afectate. Aceste procese contribuie la accentuarea îngustării calibrului căilor aeriene; îngustarea face ca persoana să depună un efort mai mare pentru a introduce şi a elimina aerul din plămâni. în astm, obstrucţia căilor aeriene este reversibilă, ceea ce înseamnă că spontan sau cu ajutorul unui tratament adecvat contracţia muşchilor căilor respiratorii încetează obstrucţia căilor respiratorii dispare şi fluxul a-mari pulmonar revine la normal.

La o persoană care are astm, căile respiratorii se îngustează ca răspuns la stimuli care în mod normal nu le afectează. îngustarea poate fi declanşată de numeros! agenţi alergeni inhalaţi, cum ar fi polenurile, pârtie alele provenite de la acarienii care trăiesc în praf, secieţ ile gândacilor de bucătărie, particule provenite din pene sau părul de animale. Aceşti alergeni se combină cu imunoglobulina E (un tip de anticorp) prezentă pe suprafaţa mastocitelor şi declanşează eliberarea din aceste celule a unor substanţe chimice care produc astm (acest tip de astm este denumit astm alergic). Deşi alergiile alimentare induc apariţia astmului numai rareori, anumite alimente (cum ar fi scoicile şi alunele) pot produce atacuri severe de astm la persoanele care sunt sensibile.