o lucrare clasica - trece testul timpului, inca suscita interes
	            - defineste orientari de anvergura in campul teoriei sociologice
                               -  au existat dezvoltari majore ale domeniilor vizate, de cand lucrarea a fost scrisa
                               - trebuie sa clarificam contextul istoric, pentru a fi inteleasa



FENOMENOLOGIA SOCIALA - Alfred Schutz

- fenomenologia este studiul lucrurilor cum apar ele, un interes al cunoasterii fata de acele obiecte
care pot fi direct percepute prin simturile noastre, fiind descriptiva, nu explicativa

- este studiul structurilor formale cu existenta sociala concreta facuta valabila prin descrierea analitica
a actelor de constiinta

- interesul asupra procesualitatii constiintei, asupra felului in care experienta creeaza un simt al
lumii in care traim, a devenit obiectivul central al fenomenologiei

- in esenta, fenomenologia afirma faptul ca societatea este o constructie sociala

- fenomenologia sociala este combinatia intre constructia sociala a realitatii si etnometodologia

- era preocupata de cum oamenii folosesc interactiuniile zilnice pentru producerea unui sentiment de
realitate si intersubiectivitate

- dezvaluie rolul pe care il joaca constiinta umana in producerea actiunii sociale, a situatiilor sociale si
a lumilor sociale

- este subiectiva in natura, deoarece pune accent pe intelegerea realitatii prin perspectiva actorului,
nu a cercetatorului

- fenomenologii doresc sa identifice nu numai continutul constiintelor noastre in relatie cu conceptul
de realitate sociale dar de asemenea, cum aceasta realitate isi asuma forma pe care o are

- in esenta, Schutz si fenomenologii se ocupa cu intamplarile din viata cotidiana sau ceea ce Schutz
defineste ca lume-viata (lebenswelt)

- lumea-viata (lebenswelt) este o lume intersubiectiva in care oamenii creeaza realitatea sociala si sunt
constransi de structurile culturale si sociale create de predecesori

- lebenswelt (lumea vietii cotidiene)
- verstehen (conceptul de intelegere)

- Schutz a identificat, in contextul clarificarii procesului de intersubiectivitate, cel mai inalt nivel de
intelegere reciproca, acest lucru intamplandu-se in relatiile face-to-face atunci cand partile implicate
intentionat cauta sa impartaseasca reciproc gandurile si sentimentele subiective

- stocurile de cunostinte impartasite permit indivizilor sa ajunga la un anumit nivel de intelegere
reciproca, limba fiind necesara pentru interactiunea sociala

- intreaga interactiune sociala necesita ca indivizii sa se caracterizeze unii pe altii, stocul lor de
cunostinte ajutandu-i in aceasta treaba

- verstehen trebuie interpretat in mai multe acceptiuni:
1) el se refera in primul rand la cunoasterea comuna pe care o poseda actorul cu privire la propria-i
actiune
2) el poate fi, apoi, analizat in calitate de problema epistemologica
3) in sfarsit, el reprezinta o metoda particulara in stiintele sociale

- lumea-viata se prezinta subiectului intr-o tripla ipostaza:
1) ca univers de semnificare, ca ansamblu de obiecte "propuse" individului pentru interpretare
2) ca univers de semnificatii deja instituite si fixate in traditii, cutume, obisnuinte etc.
univers a carui caracteristica esentiala este istoricitatea
3) ca univers de semnificatii pe care activitatea colectiva este pe cale de a le institui si fixa

- Schutz identifica 4 tipuri de alter ego:
1) CONSOCIATII, contemporani caracterizati prin comunitate spatiala si temporala pe parcursul unei
relatii directe face-to-face, care traiesc intr-o pura relatie "noi", fiecare fiind implicat in biografia
celuilalt si percepandu-l pe acesta ca individualitate unica intr-o situatie biografica unica

2) CONTEMPORANI, cunoscuti indirect, prin rezultatele activitatii lor

3) PREDECESORI, cunoscuti indirect prin rezultatele activitatii sedimentate in rezerva de cunostinte
disponibile si din relatarile unor contemporani sau consacrati

4) SUCCESORI, incognoscibili

- determinista cantitativa                                                                                - anti determinista, calitativa
- consta din semnificatii derivate           	                                                    - consta din sensuri transmise de
din experienta proprie			                                 la predecesorii nostri

- construita de noi 					              - preexistenta si constrangatoare

- unica, cu radacini in situatia noastra			              - consta in impartasirea sensurilor
biografica						              intersubiective si retete de actiune

- nu putem avea acces la lumea-vietii		                                 - ipotezele si constructele
(lebenswelt) altei persoane; celalalt apare                                               impartasite (reciprocitatea
in cel ami bun caz ca un "sine partial"                                                        perspectivelor) permite indivizilor
                                                                                                                             sa interactioneze si sa angajeze
- relatiile face-to-face ("de tip noi" cu                                                       proiecte comune
"consociatii") in special cele in curs de
desfasurare ne permit sa-i intelegem pe                                                   - relatiile cu alte persoane distante
altii ca fiind indivizi unici 		                                                  si / sau anonime ("relatiile de tip ei")
                                                                                                                            se bazeaza pe modele de actiune
       						            standardizate (tipuri de "curs de
	                    				            actiune")






CONSTRUCTIA SOCIALA A REALITATII - Peter Ludwig Berger & Thomas Luckmann

- constructia continua a sensului comun reprezinta mecanismul prin care ia nastere si se conserva
ordinea sociala

- este procesul prin care oamenii incontinuu creeaza, prin actiunile si interactiunile lor, o realitate
impartita care este obiectiv factuala si subiectiv semnificativa; lumea sociala nu este data, nu este
naturala, nu este dezvaluita, nu este determinata - este facuta de catre oameni, transmisa de oameni

- conceptul central al constructiei sociale a realitatii este acela ca persoanele si grupurile care
interactioneaza in cadrul unui sistem social isi formeaza, in timp, reprezentari mentale ale actiunilor
celorlalti, fiind integrate in roluri reciproce jucate de actori in relatie unul cu altul

- realitatea sociala indeplineste o dimensiune obiectiva (a structurilor exterioare, a institutiilor ca
sisteme de roluri) si una subiectiva (a trairilor individuale), separabile doar la nivel analitic

- constructia sociala examineaza dezvoltarea intelegerilor construite in comun asupra lumii care
formeaza bazele presupunerii comune despre realitate

- teoria in sine se centreaza pe notiunea cum ca sensurile sunt dezvoltate in coordonare cu ceilalti,
decat sa fie separat in cadrul fiecarui individ

- 3 faze ale procesului constructiei:
1. externalizarea = procesul in care indivizii, prin activitatea lor, creeaza lumea sociala
2. obiectivarea = producerea obiectelor acestei activitati a unei realitati care exista ulterior creatorilor
originali, fiind transmisa generatiilor viitoare
3. internalizarea = procesul in care indivizii invata legitimitatile ordinului institutional, perceperea
intersubiectiva de catre actorii sociali a aceleiasi realitati, transformand-o inca o data din structura
a lumii obiective in structura a constiintei subiective (socializare)

- 4 cai ale obiectivizarii:
1) institutionalizarea - se intampla atunci cand comportamentele semnificative devin rutina si habituale
2) istoricitate - pe masura ce generatiile vin si pleaca, lumea institutionala ia amploare, se intensifica
3) legitimitarea - intelesului ii este dat o baza cognitiva si morala, care va incerca sa ofere explicatii si
justificari
4) limba - sensul este incorporat in limba

- religia este un tip de legitimare:
a) religia pune sursa intelesului dincolo de comprehensiunea umana
b) religia defineste devianta ca fiind ceva rau, neacceptabil, nu ca pe o alternativa
c) religia permite oamenilor sa simta un sens al dreptatii
d) religia integreaza tot ceea ce este viata

- stadii analitice ale procesului de legitimare:
1) legitimarea incipienta, care este asociat obiectivarii experientei umane
2) articularea, prezentarea teoretica intr-o forma rudimentara
3) teorii explicite
4) universurile simbolice, caracteristicile exhaustive ale societatii, precum religia si statul

- niveluri ale legitimarii:
1) lingvistic, vocabularul nostru ne permite sa numim, si prin urmare, sa "cunoastem" anumite obiecte
2) "propozitii teoretice in forma rudimentara". aceasta categorie include mituri, povestiri si alte forme
de dovezi anecodtale care sunt folosite pentru a justifica anumite evenimente sau relatii sociale
3) teorii explicite legate de anumite contexte organizationale, de exemplu teorii economice marginaliste
4) universuri simbolice, care pot sa conecteze diferite medii institutionale pentru a-si explica
interdependenta

- realitatea obiectiva este o realitate care exista independenta de orice entitate constienta, inafara
perceptiei
- realitatea subiectiva este ceea ce noi percepem, memorii, experiente

- tipuri de realitati:
a) realitatile naturale sunt independente de activitatile omenesti si obiective

b) realitatile personale sunt dependente si subiective; sunt intelesuri reale doar pentru cei care le cred

c) realitatile sociale sunt dependente si obiective; sunt intelesuri care sunt impartite si institutionalizate

d) alte realitati nu pot fi cunoscute, pot fi doar postulate, sunt subiective si independente (religie,
supernatural etc)





MODELUL DRAMATURGIC IN SOCIOLOGIE - Erving Goffman

- dramaturgia este o perspectiva sociologica folosita in microsociologia interactiuniilor sociale din viata
cotidiana

- se folosesc expresii si definitii din teatru, lumea in sine fiind o piesa de teatru, fiecare individ fiind un
actor social, care isi joaca rolul in ceea ce e cunoscut drept front stage

- backstage-ul este realitatea individuala, ceea ce fiecare este cu adevarat, nefiind constrans de
necesitatea de a juca un rol anume in viata privata, intrandu-se de obicei in contradictie cu rolul din
front stage

- rolurile sunt jucate pentru a oferi impresii bune celorlalti si a fi acceptat

- "scena" unei interpretari consta din locatie, scenariu si decor, de obicei plasate impreuna, la care se
adauga echipamentul personal, hainele, recuzita, mimica si pantomimica

- "fatada" are mai multe componente: decorul, fatada personala, aparenta, stilul

- Goffman distinge intre cadrele primare (naturale si sociale) si cadrele secundare (modalizari si fabricatii)

- cele 4 caracteristici comune ale institutiilor totale:
1) activitatile zilnice se desfasoara in intregime "in acelasi loc si sub aceeasi autoritate"
2) activitatile sunt desfasurate in compania celorlalti pacienti si a personalului administrativ
3) activitatile sunt programate si ordonate dupa reguli clare si administrate de functionari ai institutiei;
4) toate activitatile programate fac parte dintr-un plan conceput pentru a realiza obiectivele institutiei

- exista o mobilitate sociala scazuta intre grupul de detinuti si personalul de supraveghere, aceasta
fiind scindarea sociala fundamentala in institutia totala

- tipuri de stigmat:
a) defecte ale corpului
b) defecte ale caracterului
c) defecte tribale

- modelele "itinerariului moral" ale stigmatizarii:
1) cu stigmatizarea innascuta, persoana socializeaza in comunitatea care impartaseste dezavantajul sau
2) cu socializarea in cercul familial, persoana stigmatizata poate observa dizabilitatea atunci cand
paraseste acest mediu protejat
3) cand un individ se simte stigmatizat mai tarziu, el sau ea trebuie sa se re-identifice
4) in cele din urma, cei care au fost socializati intr-o comunitate straina trebuie sa invete o modalitate
alternativa de a fi, de a convietui

- strategii de disimulare pe care stigmatizatii discreditabili le pot aplica:
1) ascunderea
2) utilizarea identificatorilor din elemente care vor furniza informatii care contravin informatiilor
sociale despre stigmat
3) pretinderea unui sttigmat cu o stigma mai putin grava
4) incredere in persoanele cel mai putin susceptibile sa identifice stigmatizarea pentru a le face aliati,
complici
5) pastrarea distantei (acest lucru este valabil atat pentru discreditabili, cat si pentru cei discreditati)
6) dezvaluirea stigmatului in mod voluntar si radical; persoana prefera sa treaca de la controlul
informatiilor la controlul bunei functionari a interactiunii

- ordinea sociala trebuie analizata la doua niveluri diferite, dar care se intrepatrund:
ca ordine normativa, vizibila si ca ordine interactionala (publica), subsidiara





INTERACTIONISMUL SIMBOLIC - Herbert Blumer

- interactionismul simbolic se focuseaza pe o scara mai mica a societatii, si anume interactiunea dintre
indivizi

- uitandu-ne la o scara mai mica a societatii, interactionismul simbolic explica individul intr-o societate
si interactiunile lui cu altii; prin asta, se poate explica ordinea sociala si schimbarea

- practic, interactionismul simbolic include intelegerea societatii prin interactiunea indivizilor,
recunoasterea actiunii individuale ca proces de constructie a sensurilor si recunoasterea actiunii sociale
in contextul manipularii simbolurilor comune

- teoria a fost compusa din studiile lui George Herbert Mead, care credea ca dezvoltarea individului
este un proces social, la fel si semnificatiile pe care indivizii le atribuie lucrurilor

- schimbarea indivizilor se bazeaza pe interactiunile lor cu obiecte, evenimente, idei, alti oameni;
de asemenea, atribuie semnificatii / sensuri lucrurilor pentru a stii cum sa reactioneze (exemplu copac)

- Herbert Blumer a dezvoltat o versiune originala a teoriei "interactiunii simbolice" la nivel micro-social,
in opozitie cu teoriile structurale la nivel macro-social, cum ar fi functionalismul lui Parsons

- teoria interactiunii simbolice se bazeaza pe analizele micro-sociale realizate de Charles Horton Cooley
cu a sa teorie asupra sinelui reflectat in oglinda "looking-glass-self", adica dezvoltarea sinelui si a
identitatii prin interactiunile interumane in contextul societatii;
in alte cuvinte, conceptul exprima tendinta unuia de a se intelege pe el insusi prin perceptiile altora
asupra lui, adica cum unul se vede si actioneaza depinde mult de ce crede individul ca altii cred despre el

- actorii sociali isi ajusteaza actiunile unul fata de celalalt in abordarea situatiilor particulare cu care se
confrunta

- atunci cand indivizii se confrunta in mod repetat cu tipuri similare de situatii, acestia pot folosi
raspunsuri comportamentale standardizate, actionand sau reactionand intr-un mod nereflexiv

- viziunea lui Blumer privind caracterul fluid si negociat al lumii sociale implica faptul ca identitatile si
rolurile sociale nu sunt rigide, ci sunt in mare parte improvizate in fiecare interactiune, in timp ce
indivizii cauta sa-si alinieze propriile concepte ale sinelui si intentiile cu asteptarile celorlalti

- Mead localizeaza sursa sensului in interactiunea sociala, definind sensul ca o "relatie tripla" intre:
1) un gest al unui individ
2) raspunsul reglator al altui individ la acel gest
3) finalizarea actului social initiat de gestul primului individ

- Blumer pune in opozitie interactiunea simbolica cu postulatele behaviorismului psihologic prin
accentuarea procesului de interpretare

- din perspectiva interactionismului simbolic, constiinta de sine are un impact profund asupra vietii
sociale, pentru ca face posibila viata de relatie sociala si actiunea comuna

- interactionismul simbolic propus de Blumer este orientat individualist si nerationalist

- ordinea sociala este construita si reconstruita in mod constant prin adaptarea actelor individuale,
actorii angajandu-se in interpretarea si definirea situatiilor in care se afla

- viata sociala este vazua ca un proces dinamic in care actorii, prin interpretarea gesturilor celorlalti,
precum si a propriilor comportamente, creeaza si recreeaza modelele in fiecare moment, constituind
baza ordinii sociale

- premisele interactiunii simbolice:
1) fiintele umane actioneaza fata de lucruri pe baza semnificatiei pe care acestea o au pentru ele;
adica actionam pe baza semnificatiei dat lucrului

2) semnificatia este derivata din, sau generata de interactiunea sociala pe care un individ o are cu altul;
adica dam semnificatii lucrurilor pe baza interactiunilor sociale; acelasi lucru poate avea alta semnificatie
pentru alti oameni

3) aceste semnificatii sunt manipulate si modificate printr-un proces interpretativ folosit de indivizi cand
au de-a face cu obiectele pe care le intalnesc;
adica semnificatia pe care o dam lucrurilor nu este permanenta, fiind predispus la schimbari in contextul
vietii cotidiene si a manipularilor oferite de altii

- procesul social este cel care creeaza si sustine regulile in viata de grup, nu regulile sunt cele care
creeaza si mentin viata de grup

- conceptul de interactiune simbolica a fost semantizat in jurul acestei preocupari de a oferi o explicatie
sociologica asupra interactiunii actorilor sociali la nivel micro-social

- interactionismul simbolic este bazat pe o serie de principii, care descriu natura si continutul temelor de
interes in sociologie: grupurile sau societatile umane, interactiunea sociala, obiectele sociale, fiinta
umana ca actor, actiunea actorilor sociali si interconectarea liniilor de actiune;
considerate impreuna, aceste principii reprezinta modul in care interactionismul simbolic priveste
societatea si interactiunile sociale ale actorilor

- tema 1: natura societatii umane: grupurile umane sunt percepute ca fiind compuse din indivizi care se
angajeaza in actiune; actiunea sociala consta in multitudinea de activitati pe care indivizii le indeplinesc
in viata cotidiana, pe masura ce interactioneaza in succesiunea situatiilor cu care se confrunta;
actorii sociali pot actiona individual, in mod colectiv sau in calitate de reprezentanti ai unei anumite
organizatii/grup social

- tema 2: natura interactiunii sociale: viata de grup presupune in mod necesar interactiunea dintre
membrii grupului; altfel spus, o societate este alcatuita din persoane care interactioneaza;
activitatile membrilor sunt initiate predominant ca raspuns la interactiune sau in relatie unul cu celalalt

- tema 3: natura obiectelor: perspectiva teoriei interactiunii simbolice este ca contextele sociale in care
relationeaza actorii si grupurile sunt compuse din "obiecte sociale" si ca aceste obiecte sunt produsul
interactiunii simbolice; un obiect este orice element al realitatii sociale fizice sau artificiale, la care se
poate face referire; obiectele pot fi clasificate in a) obiecte fizice; b) obiecte sociale (studenti, profesori,
angajati etc); c) obiecte abstracte (principii morale, doctrine filosofice, idei directoare precum dreptatea,
libertatea, compasiunea etc); natura obiectului consta in sensul pe care il are acesta pentru actor

- tema 4: actorul social ca un organism actional: interactionismul simbolic recunoaste ca indivizii trebuie
sa aiba o imagine potrivita naturii interactiunii sociale; individul este perceput ca un organism care,
nu numai ca raspunde interactiunii la un nivel non-simbolic, emite indicatii catre alti actori si, la randul
sau, le interpreteaza indicatiile

- tema 5: natura actiunii sociale: capacitatea indivizilor de a fi autoreflexivi confera un caracter distinctiv
actiunii sociale; aceasta inseamna ca individul se confrunta cu o lume sociala pe care trebuie sa o
interpreteze pentru a actiona, depasind adaptarea la mediu si reactionarea la stimulii acestuia

- tema 6: relationarea si armonizarea actiunilor: viata de relatie in cadrul grupului social presupune
armonizarea reciproca a liniilor de actiune intre membrii grupului; o astfel de articulare a liniilor
de actiune constituie o "actiune comuna"- o organizare sociala a diferitelor conduite ale actorilor;
o actiune comuna, alcatuita din diverse acte componente, este diferita de fiecare din partile componente
si de simpla lor agregare

- critica interactionismului simbolic:
1) Blumer oscileaza intre un idealism care concepe "lumea ca depinzand de modul in care este
perceputa" si un realism care postuleaza existenta unei realitati exterioare (out-there), care are o
"natura" ce urmeaza a fi "descoperita"

2) realitatea sociala este conceputa de Blumer numai aparent ca o realitate in permanenta miscare,
pentru ca, in fapt, el o studiaza ca un lucru ascuns, acoperit si relativ imuabil

3) Blumer nu acorda importanta cuvenita reciprocitatii perspectivelor cu interactiunea sociala, ceea ce-l
conduce la o conceptie solipsista asupra realitatii

4) Blumer nu satisface cerinta lui Mead de a descrie faptele astfel incat alti cercetatori sa le poata
verifica, iar ipotezele initiale sa poata fi verificate si conservate de acesti cercetatori

5) studiul "naturalist" al interactiunii sociale pe care-l propune Blumer este mai degraba unul
introspectionist, din moment ce el nu este insotit de proceduri experimentale corespunzatoare unui
control riguros al faptelor





CONSTRUCTIVISMUL INDIVIDUALIST - Pierre Bourdieu

- perspectiva constructivista isi propune sa depaseasca intr-o sinteza conceptuala si metodologica atat
"sociologismul" lui Emile Durkheim, care evidentiaza modul de actiune colectiv in detrimentul
individului, cat si "individualismul metodologic" sustinut de Max Weber, care pune individul in centrul
preocuparilor sale in detrimentul colectivitatii si structurii

- in al doilea rand, este vorba despre aprecierea realitatilor sociale drept constructii istorice si cotidiene
ale actorilor individuali si colectivi, constructii care tind sa se substraga vointei si controlului acelorasi
actori care initiaza actiunea

- importanta istoricitatii constructivistilor:
1) lumea sociala este construita din aceiasi substanta utilizata si in trecut
2) formele sociale ale trecutului sunt reproduse, insusite relocate si transformate in practicile si
interactiunile vietii cotidiene ale actorilor
3) aceasta activitate zilnica de mostenire a trecutului deschide un camp de posibilitati in viitor

- constructivistii difera de celelalte curente de gandire sociologica prin: importanta scazuta atribuita
structurii si actiunii; in modul de concepere a relatiei dintre cunoasterea stiintifica si cunoasterea
obisnuita; in conceptia istoricitatii; in consistenta variabila acordata identitatii actorilor sociali;
si, in final, se diferentiaza prin rolul acordat reflexivitatii epistemice in construirea obiectului sociologic

- prin urmare, opera lui Bourdieu se concentreaza asupra modului in care socializarea culturala plaseaza
persoane si grupuri in cadrul ierarhiilor competitive de status; modul in care campuri relative de conflict
imobilizeaza indivizi si grupuri in lupta lor pentru resurse; modul in care aceste lupte sociale sunt
proiectate in clasificari simbolice; modul in care actorii se lupta si dezvolta strategii pentru a-si atinge
interesele in aceste campuri de putere; modalitatile prin care actorii reproduc involuntar stratificarea
sociala

- cultura nu este lipsita de continut politic, ci mai degraba este o expresie a acestuia

- constructivismul structuralist al lui Bourdieu ofera o economie generala a practicilor centrale pe
notiunile de capital, interes, investitii si strategie si o sociologie generala care urmareste sa inteleaga
actiunea sociala in integralitatea sa, depasind dihotomiile clasice care submineaza stiintele sociale din
interior

- habitusul reprezinta raspunsul esential la o serie de intrebari pe care trebuie sa le ia in considerare
toata teoria sociologica; constituie fundamental obiectiv al conduitelor regulate si, prin urmare, al
regularitatii conduitelor

- Bourdieu a oferit o "teorie a practicii" - prin gandirea actiunii actorilor drept practici, Bourdieu a pus
accentul pe ceea ce indivizii, de fapt, mai degraba fac, decat spun

- strategia este acea actiune care, in cea mai mare parte, nu este planificata in mod constient;
nici nu este strict reglementata de reguli: este structurata intr-un sens practic improvizat, mai degraba
decat intr-o decizie rationala

- habitusul este un sistem de dispozitii, individul dezvoltand acest sistem ca raspuns al conditiilor
obiective pe care le intalneste;
habitus mai pot fi si structurile mentale - sau schemele - cu care oamenii se confrunta in lumea sociala

- habitus este produsul internalizarii structurilor care cuprinde lumea sociala

- campul este spatiul social; societatea este un spatiu multi-dimensional care cuprinde subspatii sau
"campuri" si pot fi orice numar de diferite contexte cum ar fi institutii, grupuri sociale, locuri de munca
etc.

- in orice camp, individul poarta cu el habitusul, combinatia si numarul de capital pe care le are;
acest capital poate fi economic (bani), social (cunostintele), cultural (cultura respectiva, reguli de
comportare in campul respectiv etc)

- toate aceste forme de capital sunt principalele surse ale puterii in spatiul social, care formeaza capitalul
simbolic, de asemenea avand proprietati gen autoritate, prestigiu, reputatie, si este un proces automatic
care are loc atunci cand individul intra intr-un camp

- fiecare camp are propriile reguli, sau "doxa", doxele fiind regulile campului respectiv

- habitus si camp nu pot functiona decat in relatie reciproca

- Bourdieu a propus o teorie a "violentei simbolice" si a "capitalului simbolic" care a subliniat rolul activ
pe care formele simbolice il joaca ca resurse constitutive si de mentinere a structurilor de putere

- pentru Bourdieu, interesul si cultura nu se afla in opozitie fundamentala, ci sunt legate in mod relational;
urmarirea interesului material este inseparabila de o intelegere culturala a ceea ce ar putea fi interesul;
chiar si in expresia ei cea mai abstracta si idealizata, cultura nu este niciodata lipsita de interes

- relatia fortelor care rezulta din distributia inegala a capitalului in cauza este cea care defineste pozitiile
dominante si dominate intr-un doemniu si, prin urmare, capacitatea de a exercita putere si influenta
asupra altora

- cuplul de concepte habitus - camp social: trasaturi teoretice importante:
1) intelegerea actiunii pedagogice ca element constitutiv al oricarei structuri sociale, ca raspuns la nevoia
de legitimare / conservare structurala

2) sublinierea rolului esential al actiunii pedagogice primare in societatile moderne

3) intelegerea persoanelor care suporta o actiune pedagogica nu doar ca destinatari ai actiunii unor
agenti ai socializarii si nici doar ca subiecti capabili sa interpreteze lumea, ci ca agenti ai actiunii practice,
inzestrati cu structuri subiective (habitusuri) generatoare de practici organizate si capabili de conduite
simultan reproductive si inovatoare

4) intelegerea personalitatii nu ca ansamblu de structuri subiective, ci ca ansamblu de structuri
incorporate simultan subiective si obiective, si a educatiei nu numai ca proces de subiectivare a
obiectivului, ci si ca proces de obiectivare a subiectului

- reflexivitatea, inteleasa ca fiind nevoia de intoarcere asupra cercetatorului insusi si a universului sau de
creatie stiintifica, constituie o dimensiune obligatorie a sociologiei

- o alta caracteristica a teoriei sociologice a lui Bourdieu este logica dialectica care sta la baza modului
sau de gandire

- transformarea unei paradigme determina o alunecare spre alta, dar intotdeauna pastreaza, cel putin
intr-o forma latenta, paradigma anterioara sau "depasita"; in acest fel, habitusul poate fi simultan si
fara contradictie