Exerciţiile respiratorii

Exerciţiile respiratorii sunt utile pentru creşterea forţei muşchilor inspiratori şi expiratori, însă aceste exerciţii
nu ameliorează în mod direct funcţia pulmonară. Cu toate acestea, exerciţiile respiratorii determină scăderea probabilităţii de apariţie a complicaţiilor pulmonare după intervenţiile chirurgicale la pacienţii care fumează foarte mult şi la alţi pacienţi cu boală pulmonară. Exerciţiile de acest tip sunt utile în special la pacienţii sedentari cu boală pulmonară obstructivă cronică sau la cei care sunt cuplaţi la un dispozitiv de ventilaţie mecanică.
Aceste exerciţii implică frecvent utilizarea unui instrument denumit spirometru motivaţional A. Pacientul rrspi. 1 r>e cat ie puternic poate printr-un tub ataşat la o in. ,nti Ic plastic ce poate fi ţinută în mină. în mc Jita r<=-sp tr/a t - e-ti o bilă iat fiecare respirate ridică bili. în mod iJeJ miaevra este executată con ;ec utiv de 5 până la io oi. pe ora, atunci c md pacientul este treaz. Dispozitivul acc sta este folosit de rutină în spitde nainte şi după intervenţiile chirurgicale. Exerciţiile de respiraţie profundă ef-tiuite la încuiajarea din partea asistentelor şi a specialiştilor în gimnastică respiratorie par a fi mai eficace decât exerciţiile de respiraţie efectuate cu ajutorul unui spirometru motivaţional.

Respiraţia cu buzele proeminente este un tip de exerciţiu care poate fi deosebit de util atunci când plămânii pacienţilor cu boală pulmonară obstructivă cronică devin hiperinflaţi în timpul atacurilor de îngustare a căilor respiratorii, al atacurilor de panică sau în timpul activităţii fizice. La persoanele care efectuează gimnastică medicală, această metodă poate fi folosită şi ca un exerciţiu de respiraţie adiţional. Pacientul este învăţat - sau de multe ori descoperă singur - să expire ţinând buzele uşor apropiate, ca şi cum s-ar pregăti să fluiere. în acest fel se produce creşterea presiunii la nivelul căilor aeriene şi acestea sunt împiedicate să se închidă. Exerciţiul nu are efecte secundare şi unii pacienţi se obişnuiesc să respire astfel fără a fi instruiţi în mod special. Pacienţii pot obţine beneficii crescute dacă atunci când practică acest exerciţiu se apleaca spre anterior. în această poziţie, persoana stă cu braţele întin¬se înainte şi îşi sprijină corpii pe o masă sau pe o structură asemănătoare. Această poziţie ameliorează funcţionarea diafragmului (cel mai important muşchi respirator) şi astfel reduce dificultăţile de respiraţie (dispneea