Bronsita

Diagnostic
Medicul stabileşte de obicei diagnosticul de bronşită pe baza simptomelor şi pe absenţa semnelor care indică prezenţa pneumoniei. în timpul examenului fizic poate fi perceput wheezingul.

Perete
Bronhie normală
Doctorul analizează o mostră de spută: sputa trans-parentă sau de culoare albă sugerează o infecţie virală; sputa de culoare galbenă sau verzuie sugerează o infecţie bacteriană. Dacă simptomatologia este severă, atunci se poate efectua o radiografie pentru a exclude pneumonia, în cazurile în care tuşea persistă mai mult de două luni, se efectuează o radiografie pentru a exclude o boală pulmonară mai gravă, de exemplu un carcinom pulmonar.

Tratament

Pentru suprimarea tusei uscate, iritante se pot admi-nistra medicamente cu acţiune specifică însă dacă prin tuse este expectorată o cantitate crescută de spută, atunci tuşea nu trebuie suprimată. Expectorantele pot contribui la subţierea secreţiilor bronhice, făcându-le astfel mai uşor de eliminat. Adulţii pot lua aspirină, acetaminofen sau ibuprofen pentru a reduce febra şi starea generală de rău, însă copiii ar trebui să primească numai acetaminofen sau ibuprofen, nu şi aspirină. Pacienţii cu bronşită acută, în special cei care au febră, ar trebui să se odihnească şi să bea o cantitate suficientă de lichide.
Antir-icfie -de sunt folosite pentru 1 trata bronşita m 1 că caie pir_ a fi cauzată de o infecţie bacteiun 1 1 se administrez i ca măsură de precauţie 'a paj ni1 u boli pul nonare vechi, chiar dacă na exi, ta mo <, Io lă a mf *cţiei bacteriene. Adulţilor li se pot d 1 amo <1 1 1 iS, tetraciclină, doxiciclină sau trimetoprim- - ulf amt 1» < 1 Atunci când se suspectează faptul că i nfe, na este . at 1 ară de Mycoplasma pneumoniae sau de Chlamydia pneumoniae, se administrează de obicei eii rromicma sau doxiciclină. Antibioticele mai. noi, cum ar fi cefalosporinele orale (cefaclor, cefuroxim), azitromicina,

claritromicina şi fluorochinolonele de generaţie nouă (levofloxacin, gatifloxacin) sunt deosebit de eficace, însă din cauza costului lor ridicat sunt folosite in general numai în cazul infecţiilor pulmonare grave. La copii se administrează de obicei amoxicilină. Atunci când simptomele persistă sau reapar sau când bronşita este neobişnuit de agresivă, se efectuează culturi bacteriene din sputa expectorată pentru a vedea dacă este necesară administrarea unui alt antibiotic.

Antibioticele nu sunt utile în cazul pacienţilor cu bronşită de cauză virală. însă dacă se suspectează că bronşita este cauzată de virusul gripal, atunci poate fi utilă administrarea unui medicament antiviral. îngustarea căilor respiratorii şi wheezingiil pot fi tratate cu ajutorul dispozitivelor care produc vapori reci (umidificatoare) sau al vaporizatoarelor cu aburi. Pacienţii pot inhala vapori calzi de apă stând aplecaţi deasupra unei chiuvete- pline cu apă fierbinte şi acoperindu-şi capul şi chiuveta cu un prosop. Bronhodilatatoarele, medicamente care produc dilataţia bronhiilor, pot fi utilizate pentru a creşte temporar diametrul căilor respiratorii şi pentru a combate wheezingul. Corticosteroizii, administraţi de obicei cu ajutorai unui inhalator dozat A, sunt administraţi uneori pentru a diminua tuşea, inflamaţia şi hiperreactivitatea căilor respiratorii, în special atunci când tuşea persistă după vindecarea infecţiei.