Endocardita noninfecţioasă

Profilaxie
Ca măsuri profilactice la persoanele cu anomalii ale valvelor cardiace, cu valve artificiale, sau cu defecte congenitale se administrează antibiotice înaintea intervenţiilor chirurgicale, stomatologice sau înaintea altor proceduri invazive. Ca urmare, chirurgii, stoma-tologii .şi alte cadre medicale trebuie să cunoască dacă un pacient are afecţiuni valvulare. Chiar dacă riscul endocarditei nu este atât de mare pentru aceste intervenţii şi uneori antibioticele pot sâ nu fie eficace, consecinţele endocarditei sunt prea severe şi este o precauţie utilă ca majoritatea medicilor să prescrie antibiotice înaintea unor astfel de intervenţii.

Tratament şi prognostic

Tratamentul constă în administrarea intravenoasă de antibiotice în doze mari timp de cel puţin, două până la
şase săptămâni. Antibioterapia este aproape întotdeauna iniţiată în spital, dar poate fi continuată acasă cu ajutorul unei asistente medicale.
Antibioticele singure nu vindecă întotdeauna infecţia,mai ales dacă aceasta apare pe o valvă artificială. Poate fi necesară o intervenţie chirurgicală cardiacă pentru a repara sau înlocui valva afectată sau pentru a îndepărta vegetaţiile. De exemplu, dacă vegetaţiile pe o valvă cardiacă artificială decompensează funcţia cardiacă, este nevoie de operaţie pentru a se înlocui valva deoarece insuficienţa cardiacă determinată de regurgitaţiile valvulare semnificative poate fi fatală. Netratată, endocardita bacteriană este întotdeauna fatală. Când se administrează tratament, riscul de deces depinde de factori precum vârsta pacientului, durata infecţiei, prezenţ a valvei artificiale şi tipul organismului infecţios. Cu toate aceste, cu tratament antibiotic agresiv majori-tatea pacienţilor supravieţuiesc.