Infecţiile virale

Diagnostic

Iniţial medicii pot avea dificultăţi legate de dife¬renţierea între meningita şi encefalita virală de meningita bacteriană, abcesele cerebrale, sau alte boli care produc simptome similare. La primul semn al unor astfel de boli medicii trebuie să încerce să determine cauza. Aproape întotdeauna se efectuează o puncţie lombară pentru a se examina lichidul cefalorahidian. în infecţiile virale, numărul globulelor albe din lichid este crescut, iar bacteriile sunt absente. Globulele roşii sunt absente, cu excepţia cazurilor în care inflamaţia este severă. Pot fi efectuate teste imunologice pentru a detecta anticorpii împotriva virusurilor, însă acestea durează câteva zile până sunt finalizate.

Chiar şi cu aceste teste, identificarea microorganismului specific ce a produs boala se reali¬zează în mai puţin de jumătate din cazuri. Cultivarea virusurilor din lichidul cefalorahidian este de obicei dificilă şi durează mai multe zile; ca urmare, numai rareori se trimit mostre de lichid la laborator pentru efectuarea de culturi. Pentru a identifica anumite micro¬organisme - cum ar fi virusurile herpetice - se foloseşte reacţia în lanţ a polirnerazei (PCR).

Encefalita este suspectată atunci când cazul apare izolat şi când simptomele indică inflamaţia lobilor temporali. Cu ajutorul rezonanţei magnetice nucleare (RMN) se poate identifica edemul lobilor temporali şi astfel medicii pot stabili rapid diagnosticul. Tomografia computerizată (CT) este mai puţin utilă deoarece de obicei această metodă detectează modificările cerebrale numai după producerea leziunilor severe. Când este vorba de ence¬falită herpetică gravă (forma avansată a bolii), în lichidul cefalorahidian există multe globule roşii. Uneori este necesară o biopsie cerebrală (prelevarea unei mostre de ţesut cerebral şi examinarea acesteia la microscop) pentru a se stabili dacă boala este într-adevăr produsă de virusul herpes simplex.
CT sau RMN se efectuează şi pentru a exclude un abces cerebral, accident vascular cerebral, sau o altă boală organică, cum ar fi hematoamele, anevrismele, sau tumorile, care pot produce simptome similare.