Sindromul nefrotic

Diagnostic

Medicul stabileşte diagnosticul de sindrom nefrotic pe baza simptomelor, examenului fizic şi rezultatelor analizelor de laborator. Evaluarea urinei colectate în 24 de ore este utilă pentru măsurarea pierderilor proteice, însă procesul de recoltare a urinei pentru o perioadă atât de lungă este dificil pentru multe persoane. Ca alternativă, se poate testa un specimen urinar recoltat aleatoriu, măsurându-se raportul dintre nivelul proteinelor urinare şi valoarea creatininei urinare.

Cu ajutorul analizelor sanguine şi al altor investigaţii se detectează caracteristici suplimentare ale sindromului. Concentraţia sanguină a albuminei este scăzută deoarece această proteină importantă este pierdută în urină, iar sinteza ei este afectată. Urina conţine aglomerări de celule (cilindri), care pot fi combinate cu proteine şi lipide. Concentraţia urinară a sodiului este scăzută, iar cea a potasiului este ridicată.
Nivelul lipidelor (grăsimilor) sanguine este ridicat, uneori fiind de 10 ori mai mare decât valoarea normală. Concentraţia urinară a lipidelor este de asemenea ridicată. Pacienţii pot avea anemie. Nivelul factorilor de coagulare a sângelui poate fi crescut sau scăzut.

Medicul investighează cauzele posibile ale sindromului nefrotic, inclusiv administrarea unor medica¬mente. Analizele urinare şi sanguine pot ilustra prezenţa unei boli de bază. Când pacientul a scăzut în greutate sau este în vârstă, se caută prezenţa unui neoplasm. Biopsia renală este deosebit de utilă pentru stabilirea cauzei şi extensiei leziunilor tisulare renale.