Fracturile piciorului

Fracturile piciorului sunt întâlnite frecvent. Acestea pot afecta degetele, oasele mijlocii ale piciorului (metatarsienele), cele două oase rotunde de dimensiuni mici localizate imediat inferior de degetul mare (sesamoidele) sau oasele gleznei.

Stabilirea diagnosticului se realizează de obicei după efectuarea unei radiografii. Uneori este necesară tomografia computerizată (TC) sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN). Tratamentul variază în funcţie de osul afectat şi de tipul de fractură, însă de obicei se realizează punerea în ghips a piciorului şi a gleznei.
Fracturile degetelor de la picioare (fracturile falangelor) se pot produce atunci când piciorul neprotejat loveşte un obiect dur. Dacă în urma impactului degetul este îndoit într-o poziţie anormală, atunci fragmentele osoase trebuie realiniate. Fracturile simple ale degetelor mici se vindecă fără a fi necesară punerea în ghips. Anumite măsuri, cum ar fi fixarea degetului fracturat la degetul adiacent cu ajutorul unei benzi adezive sau al unui bandaj cu Velcro timp de câteva săptămâni şi purtarea unor pantofi confortabili, asigură confort pentru pacient şi protejează degetul afectat. Pantofii cu talpă rigidă asigură suport pentru fractură, iar pantofii moi şi largi exercită mai puţină presiune asupra degetului umflat. Dacă mersul cu pantofi normali este prea dureros, atunci medicul poate prescrie pantofi fabricaţi special.

Fracturile degetului mare de la picior (ale halucelui) sunt de obicei mai severe decât fracturile celorlalte degete şi cauzează durere, edem şi hemoragie subcutanată mai importante. Fractura de haluce se poate produce atunci când persoana se împiedică sau când scapă pe Seget un obiect greu. Fracturile care afectează articulaţia degetului mare necesită intervenţie chirurgicală.

Sesamoidele sunt cele două oase mici şi rotunde loca¬lizate în interiorul tendonului flexor care are traiect pe suprafaţa inferioară a degetului mare. Aceste oase pot fi fracturate în timpul alergării, al mersului pe munte şi in timpul activităţilor sportive care presupun căderi puter¬nice cu sprijin pe perniţa piciorului (cum ar fi baschetul şi tenisul). Durerea se ameliorează prin utilizarea unei căptuşeli sau a unor branţuri speciale pentru pantofi. Dacă durerea persistă osul sesamoid fracturat va trebui să fie îndepărtat prin intervenţie chirurgicală.

Fracturile de stres ale metatarsienelor (oasele din partea centrală a piciorului) se pot produce atunci când individul merge sau aleargă foarte mult A. Susţinerea întregii greutăţi a corpului pe piciorul afectat conduce la intensificarea durerii. Aria afectată a nietatarsianului este sensibilă la atingere. Atunci când o fractură de stres aflată în curs de producere este identificată precoce individul trebuie să întrerupă activităţile care agravează fractura. în cazurile mai avansate şi mai severe este necesară utilizarea cârjelor şi aplicarea unui ghips.

Fractura prin avulsiune a celui de-al cincilea meta- tarsian (un os localizat la marginea exterioară a piciorului) se produce de obicei atunci când piciorul se roteşte puter¬nic spre interior. Local apar sensibilitate, edem şi echimo¬ză. în general nu este necesară imobilizarea piciorului în ghips, însă ghipsul poate face ca mersul să fie mai uşor. Timp de câteva zile pacientul va fi nevoit să utilizeze cârjele.
Glezna poate fi fracturată atunci când piciorul se roteşte către interior sau către exterior în timpul unei căderi.

Simptomatologia fracturilor mici produse prin avulsiune la nivelul inserţiilor ligamentare este similară cu cea întâlnită în caz de entorse severe. Acest tip de fractură se tratează prin fixarea piciorului sau prin imobilizarea piciorului în ghips timp de 3 până la 6 săptămâni; vinde¬carea se realizează de obicei fară probleme. Fracturile care implică proeminenţele osoase (maleolele) interne sau externe ale gleznei sunt mai grave. în caz de fractură maleolară adoptarea poziţiei stând şi mersul sunt deosebit de dureroase. Fracturile maleolare fară deplasare se tratează prin fixarea gleznei în ghips. Fracturile cu deplasare necesită intervenţie chirurgicală.