Polipii intestinului gros şi rectului

Diagnostic

Medicul poate palpa polipii uneori prin introducerea în rect a degetului înmănuşat, însă de obicei polipii sunt identificaţi prin sigmoidoscopie (examinarea porţiunii inferioare a intestinului gros cu ajutorul unui tub flexibil). După identificarea polipilor prin sigmoidoscopie, se efectuează o colonoscopie pentru a se descoperi polipii de la nivelul întregului intestin gros. Această examinare mai completă şi mai bună se efectuează deoarece de obicei există mai mulţi polipi, iar aceştia pot fi maligni. Colonoscopia îi permite medicului să efectueze biopsii (prelevarea unei mostre tisulare în vederea examinării la microscop) ale regiunilor care par a fi maligne.

Tratament

In general, medicii recomandă extirparea tuturor polipilor intestinului gros şi rectului deoarece aceştia au potenţial ridicat de malignizare. Polipii sunt îndepărtaţi printr-o procedură colonoscopică, cu ajutorul unui cuţit special sau al unei anse electrificate. Dacă polipul nu are pedicul şi nu poate fi extirpat prin colonoscopie, este necesară intervenţia chirurgicală clasică.

Când se descoperă că un polip extirpat este malign, tratamentul depinde de probabilitatea de răspândire a cancerului. Dacă riscul este scăzut, nu este necesar niciun alt tratament. Când însă riscul este ridicat, în special dacă tumora a invadat pediculul polipului, segmentul afectat al intestinului gros este extirpat chirurgical, iar apoi capetele intestinale rezultate sunt reunite.

După extirparea unui polip, tot intestinul gros şi rectul sunt examinate prin colonoscopie după un an, iar apoi la intervale stabilite de medic. Dacă examinarea este imposibilă din cauza îngustării intestinului gros, se efectuează o clismă baritată pentru a se vizualiza intestinul gros pe radiografii.

La persoanele cu polipoză familială, extirparea completă a intestinului gros şi rectului elimină riscul de cancer. Ca alternativă, intestinul gros este extirpat, iar rectul este unit cu intestinul subţire: această procedură elimină uneori polipii rectali şi astfel este preferată de mulţi specialişti. Segmentul rectal restant este inspectat prin sigmoidoscopie la fiecare 3-6 luni, astfel încât polipii noi care se formează să fie îndepărtaţi la timp. însă dacă apar prea rapid polipi noi, rectul va trebui extirpat în totalitate. Ulterior se creează un orificiu la nivelul peretelui abdominal, care se uneşte cu intestinul subţire; procedura este numită ileostomie. Materiile fecale sunt eliminate prin acest orificiu într-o pungă specială de unică folosinţă.

In prezent se studiază efectul anumitor antiinfla¬matoare nesteroidiene (AINS) de a opri formarea de polipi la persoanele cu polipoză familială. Efectele acestor medicamente sunt însă temporare, iar după întreruperea tratamentului polipii încep din nou să crească.