SPASMUL ESOFAGIAN

Diagnostic

Pe radiografiile efectuate atunci când pacientul înghite bariu se observă că bariul nu avansează normal prin esofag şi contracţiile peretelui esofagian sunt necoor-donate şi nu propulsează substanţa de contrast. Scintigrafia esofagiană (o procedură imagistică ce arată deplasarea alimentelor marcate cu o cantitate mică de trasor radioactiv) se foloseşte pentru a detecta anomaliile de deplasare prin esofag a alimentelor. Măsurarea presiunii prin manometrie (o procedură prin care se introduce un tub în esofag şi se măsoară presiunea contrac ţiilor) A asigură cea mai sensibilă şi mai detaliată analiză a spasmelor esofagiene. Dacă aceste studii nu sunt concludente, medicul poate efectua manometria după ce pacientul consumă alimente sau ia un medica¬ment denumit edrofoniu, pentAi a provoca spasme esofagiene.

Tratament

Spasmul esofagian este frecvent dificil de tratat. Simptomele pot fi ameliorate prin administrarea de nitro¬glicerină, nitraţi cu acţiune prelungită, agenţi antico- linergici (cum ar fi diciclomina) sau blocante ale canalelor de calciu (cum ar fi nifedipina), care relaxează muşchii esofagului. Uneori este necesară administrarea unor analgezice cu potenţă mare, în multe cazuri îngustarea se tratează prin umflarea unui balon în interiorul esofagului sau prin introducerea unOr dilatâtoare din ce în ce mai mari. Rareori, dacă procedurile terapeutice mai puţin radicale nu dau rezultate, trebuie intervenit chirurgical şi secţionat stratul muscular pe toată lungimea esofagului.