HIPOCALCEMIA

In hipocalcemie, concentraţia sanguină a calciului scade prea mult. Cea mai mare parte a calciului din sânge este ataşată de proteina albumină. Calciul legat de albumină acţionează asemenea unui rezervor, însă nu are rol activ în organism. Prin contrast, calciul nelegat (ionizat) este important din punct de vedere funcţional. Astfel, scăderea nivelului sanguin al albuminei nu pro-duce de obicei probleme, atât timp cât cantitatea de calciu nelegat rămâne normală. Nivelul total al calciului sanguin variază de obicei proporţional cu nivelul calciului nelegat.

Hipocalcemia este cauzată cel mai frecvent de pierderile urinare excesive de calciu, sau de incapacitatea de a transfera calciul din oase în circulaţia sanguină. De asemenea, hipocalcemia poate apărea atunci când nivelul hormonului paratiroidian este scăzut (de exemplu, când glandele paratiroide simt lezate în timpul intervenţiilor chirurgicale tiroidiene), când individul s-a născut fără glande paratiroide, sau când organismul răspunde insuficient la concentraţii normale de hormon paratiroidian. Alte cauze de hipocalcemie sunt deficitul de vitamină D (din cauza aportului dietetic insuficient sau expunerii inadecvate la soare), leziunile renale (care conduc la creşterea pierderilor de calciu în urină şi reduc capacitatea rinichilor de a activa vitamina D), aportul inadecvat de calciu în dietă, bolile care afectează absorbţia calciului şi pancreatita.

Concentraţia sanguină a calciului poate fi moderat scăzută fără a exista simptome. în timp, hipocalcemia afectează creierul şi determină apariţia unor simptome neurologice sau psihologice, cum ar fi confuzia, pierderile de memorie, delirul, depresia şi halucinaţiile.

Aceste simptome sunt reversibile prin readucerea la normal a calcemiei. O concentraţie extrem de scăzută a calciului poate produce senzaţie de furnicături (de obicei la nivelul buzelor, limbii, degetelor şi picioarelor), dureri musculare, spasme ale muşchilor faringelui (cu dificultăţi respiratorii), rigiditate şi spasme ale muşchilor (tetanie) şi aritmii cardiace.

Hipocalcemia se depistează adeseori prin analize sanguine de rutină efectuate înainte ca simptomele să devină manifeste