Pleurita

Pleurita reprezintă inflamaţia pleurei.
Pleurita apare atunci când un agent cauzal (de obicei un virus sau o bacterie) irită pleura, ceea ce conduce la apariţia inflamaţiei. Anumite boli autoimune (cum ar fi lupusul eritematos) pot determina iritaţie pleurală. Pleurita poate să apară şi atunci când la nivelul pleurei ajung celule canceroase provenite de la o tumoră pulmonară sau dintr-o altă parte a corpului, producând iritaţie locală. Inhalarea de azbest poate de asemenea cauza pleurită, la fel cum se poate întâmpla (rareori) în cazul utilizării anumitor medicamente, cum ar fi nitrofurantoinul sau procainamida. In spaţiul pleural se poate acumula lichid (o afecţiune denumită efuziune pleurală) sau lichidul poate fi absent (boala fiind denumită pleurită uscată). După dispariţia inflamaţiei, aspectul pleurei poate reveni la normal sau se pot forma adeziuni care determină unirea între, ele a straturilor pleurale.

Simptome şi diagnostic

Cel mai frecvent simptom al pleurita este durerea toracică (durerea pleuritică), care poate avea debut brusc.
Durerea este variabilă, de la un disconfort vag până la durere intensă şi ascuţită. Poate fi percepută numai atunci când pacientul inspiră profund sau când tuşeşte, sau poate fi continuă şi intensifică numai în timpul
respiraţiei şi tusei. Durerea este cauzată de inflamaţia stratului exterior al pleurei şi este localizată de obicei la nivelul peretelui toradc din dreptul locului inflamat însă durerea poate fi prezentă şi in abdomenul superior sau în zona gâtului sau umărului, în acest caz fiind vorba de durere iradiată A.

Respiraţia poate fi rapidă şi superficială deoarece inspiraţia profundă produce durere; muşchii din regiunea dureroasă se contractă mai puţin decât cei din partea opusă. în cazul în care se produce acumularea unei cantităţi mari de lichid, acesta poate ajunge să separe straturile pleurale, astfel încât durerea toracică dispare. Cantităţile mari de lichid pot cauza dificultăţi la expan-siunea unuia sau a ambilor plămâni în timpul respiraţiei, cauzând tulburări respiratorii.

Pleurita este frecvent uşor de diagnosticat deoarece durerea pleuritică este foarte caracteristică. Cu ajutorul stetoscopului medicul percepe un zgomot continuu asemănător unei frecături, denumit frecătură pleurală. Chiar dacă pe radiografie nu se observă prezenţa pleureziei, se poate identifica prezenţa unei cantităţi mici de lichid în spaţiul pleural sau pot fi prezente imagini care sugerează afecţiunea cauzală.