Hipertensiunea pulmonară

Hipertensiunea pulmonară este caracterizată prin valori anormal de ridicate ale presiunii din arterele plămânilor (arterele pulmonare).

Sângele ajunge de la inima dreaptă la plămâni prin intermediul arterelor pulmonare. La nivelul plămânilor dioxidul de carbon este îndepărtat din sânge şi oxigenul este transferat în circulaţie. în mod normal, inima dreaptă are forţă mai mică în comparaţie cu inima stângă deoa¬rece pentru propulsarea sângelui prin arterele pulmonare este necesar un efort mai redus. Prin contrast, inima stângă este mai puternică şi are un perete muscular mai bine dezvoltat deoarece trebuie să propulseze sângele prin tot corpul. în mod similar, presiunea sângelui la nivelul arterelor pulmonare este mai mică decât cea din circulaţia generală. în timp ce în mod normal presiunea arterială în circulaţia generală este aproximativ 120/80 mmHg, în arterele pulmonare este de numai 25/15 mmHg.

Dacă presiunea sângelui din arterele pulmonare este anormal de ridicată, atunci boala este denumită hiper-tensiune pulmonară. Pe parcursul timpului presiunea crescută conduce la producerea de leziuni atât ale arterelor pulmonare mari, cât şi ale arterelor pulmonare de calibru mai mic. Pereţii vaselor sanguine cele mai mici se îngroaşă şi astfel este afectat transferul oxigenului şi dioxidului de carbon între sânge şi plămâni. Aşadar, concentraţia sanguină a oxigenului scade. Nivelul scăzut al oxigenului determină îngustarea (constricţia) arterelor pulmonare. Aceste modificări contribuie la creşterea suplimentară a presiunii în circulaţia pulmonară.
în cazul hipertensiunii pulmonare inima dreaptă trebuie să depună un efort mai mare pentru a propulsa sângele prin arterele pulmonare. în timp, dimensiunile ventriculului drept cresc şi peretele ventriculului drept se îngroaşă, boala fiind denumită cord pulmonar. In final apare insuficienţa, cardiacă A.	. .
La unele persoane măduva osoasă produce mai multe celule sanguine roşii (eritrocite) pentru a.compensa scă-derea cantităţii de oxigen din sânge, ceea ce conduce la o boală denumită policitemie Excesul de eritrocite determină creşterea vâscozităţii sângelui, care circulă mai greu şi astfel inima trebuie să depună un efort mai mare. Aceste modificări fac astfel încât o persoană cu cord pulmonar să aibă risc crescut de embolism pulmo¬nar   deoarece sângele vâscos se coagulează mai uşor, în special la nivelul venelor membrelor inferioare. Chea¬gurile care se formează se pot deplasa prin torentul circulator şi se pot fixa la nivelul plămânilor.

Cordul pulmonar şi hipertensiunea pulmonară sunt considerate uneori ca fiind sinonime, însă acest fapt nu este adevărat. Hipertensiunea pulmonară este cauza cordului pulmonar. Fiecare persoană care are cord pulmonar are .şi hipertensiune pulmonară. însă un pacient poate avea hipertensiune pulmonară fară a avea cord pulmonar, cu toate că în cele din urmă hiper-tensiunea pulmonară conduce frecvent la apariţia cordului pulmonar.