Cancer Oral

Prognostic şi tratament

Cancerele cu originea în cavitatea bucală sau în vecinătatea acesteia se pot propaga la nodulii limfatici regionali, care devin tumefiaţi şi de consistenţă dură.
Propagarea îi< regiuni nu depărtate ale corpului este rară în cazul carcmomului c„ celule scuamoas»*, însă este mai frecventă în caz de osteosarcom şi este foarte probabilă in cazul melanomului malign, care poate da inclusiv metastaze cerebrale.

In cazul carcinomului cu celule scuamoase şi al majorităţii celorlalte tipuri de cancer oral, elementele de bază ale tratamentului sunt intervenţia chirurgicală şi radioterapia. Aceste două forme de tratament sunt frecvent folosite în asociere, în special în cazul tumorilor de dimensiuni mari. Pentru melanomul malign, intervenţia chirurgicală reprezintă abordarea principală, deoarece acest tip de cancer este în general rezistent la radioterapie.
în timpul intervenţiei chirurgicale se determină cât de extinsă este tumora malignă. Nodulii limfatici submandibulari şi retroimiidibulari, precum şi cei cervicali sunt extirpaţi. în consecinţă, intervenţia chirurgicală pentru cancerele orale poate fi mutilantă şi traumatizantă din punct de vedere psihologic. însă în prezent au fost introdus. - tr tU .de noi, care minimalizează mutilarea. în cazul cancerului buzelor, tehnica Mobi - o metodă prin care se determină extensia bolii în diferitele faze operatorii, prin examinarea fiecărei secţiuni tisulare la microscop imediat după extirpare - minimalizează mutilarea; acelaşi deziderat este atins şi prin utilizarea laserului pentru distrugerea celulelor tumoiaie. Prin chirurgie plastici reconstractivâ se poate ameliora capacitatea funcţională şi aspectul estetic, după ce s-a realizat controlul bolii. Dinţii căzuţi şi segmentele maxi¬lare extirpate pot fi înlocuite cu proteze.

O persoana cu cancer oral va efectua radioterapie după operaţie, sau va face numai radioterapie. Deşi nu este întotdeauna curativă, în special dacă neoplasmul este extensiv, radioterapia se foloseste uneori pentru a re¬duce volumul tumoral, ameliorând astfel simptomele (tratament paliativ). Radioterapia distruge frecvent glandele salivare, astfel încât pacienţii au gura uscată, ceea ce favorizează apariţia cariilor şi a altor probleme dentare. Dacă glandele salivare rămân funcţionale, producţia- de salivă se reia la câteva săptămâni după încheierea tratamentului. Deoarece maxilarele expuse la radiaţii nu se vindecă bine, toate problemele dentare ar trebui tratate complet înainte de administrarea radio- terapiei. Dinţii afectaţi sunt scoşi, iar ulterior se lasă un timp pentru vindecare înainte de tratament.

La persoanele care au făcut radioterapie pentru cancer oral, menţinerea unei igiene dentare oprime este deosebit de importantă; în caz de intervenţii stomatologice ulterioare vindecarea se produce dificil'. Măsurile de igienă indud examinări stomatologice regulate şi uneori^aplicarea zilnică de substanţe care conţin fluor. Dacă pacientul trebuie să efectueze o extracţie dentară, vindecarea poate fi accelerată prin administrarea de oxigen hiperbar, care previne necroza ţesutului osos şi a ţesuturilor moi înconjurătoare din regiunea iradiată (osteoradionecroză).
S-a dovedit că chimioterapia nu este eficace în trata¬mentul majorităţii cancerelor orale. în cazul melano¬mului malign, chimioterapia se foloseşte dacă intervenţia chirurgicală nu este posibilă, însă în general aceasta numai amână decesul, fară a fi curativă.