Peritonita

Peritonita reprezintă inflamaţia şi de obicei infecţia cavităţii abdominale şi a membranei peritoneale.
Peritonita este produsă de obicei de o infecţie care se răspândeşte de la un organ abdominal. Cauze frecvente sunt perforaţii ale stomacului, intestinului, vezicii biliare, sau apendicelui. Infecţia se poate răspândi la peritoţeu şi din alte regiuni ale corpului, prin circulaţia sanguină. Peritoneul (membrana care acoperă cavitatea abdominală şi organele intraabdominale) este foarte rezistent la infecţii. Când contaminarea nu este continuă peritonita nu se agravează, iar cu tratament peritoneul se vindecă.

Boala inflamatorie pelviană apărută la femeile ac¬tive din punct de vedere sexual reprezintă o cauză frecventă de peritonită. Infecţia uterului şi trompelor uterine - care poate fi cauzată de numeroase tipuri de bacterii, cum ar fi gonococul şi chlamydia - se răspândeşte în cavitatea abdominală.
Dializa peritoneală (o metodă terapeutică folosită pentru insuficienţa renală) conduce frecvent la apariţia peritonitei. Cauza este de obicei o infecţie transmisă prin tuburile de dren amplasate în cavitatea abdominală, în caz de insuficienţă hepatică sau cardiacă, în cavitatea abdominală se poate acumula lichid (ascită), care se poate infecta.

Peritonita poate fi produsă şi prin iritaţia organelor abdominale, în absenţa unui proces infecţios. De exemplu, inflamaţia pancreasului (pancreatita acută) evoluează frecvent spre peritonită. De asemenea, talcul sau amidonul care există pe mănuşile chirurgului pot produce inflamaţia peritoneului, fără infecţie.
Peritonita spontană apare în cazul acumulării de lichid în cavitatea abdominală (ascită). Multe astfel de persoane au afectare hepatică, adeseori cauzată de consumul excesiv de alcool. Sursa infecţiei lichidului de ascită nu poate fi de obicei identificată.