Poliartrita reumatoidă

Poliartrita reumatoidă este o artrită inflamatorie în care articulaţiile - de obicei ale mâinilor şi picioarelor - sunt inflamate, ceea ce conduce la apariţia tumefacţiei, a durerii şi frecvent la distracţie articulară.
Pe plan mondial poliartrita reumatoidă apare la aproxi¬mativ 1% din populaţie, indiferent de rasă sau de naţio¬nalitate, fiind de 2 până la 3 ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Debutul poliartritei reumatoide se realizează de obicei între 25 şi 50 de ani, însă boala poate să apară la orice vârstă. La copii este denumită poliartrită reumatoidă juvenilă, iar simptomatologia şi prognosticul sunt oarecum diferite faţă de adulţi I.

Nu se cunoaşte cauza exactă a poliartritei reumatoide. Afecţiunea este considerată a fi o boală autoimunâ *.
Sistemul imunitar atacă ţesuturile articulare moi, precum şi ţesuturile conjunctive din componenţa altor structuri ale corpului, cum ar fi vasele sanguine şi plămânii. în final se produc eroziuni ale cartilajelor, oaselor şi ligamentelor articulare, cu apariţia în articulaţiile afectate a deformărilor, instabilităţii şi fibrozei Viteza distracţiei articulare este foarte variabilă. Aspectul bolii este influenţat de numeroşi factori, inclusiv de predispoziţia genetică.

Simptome şi semne
La cei cu poliartrită reumatoidă boala poate avea o evoluţie blândă, cu acutizări periodice între care există intervale lungi de remisiune, sau evoluţia poate fi progresivă, leziunile agravându-se mai lent sau mai rapid, în funcţie de pacient. Debutul bolii poate fi brusc, cu inflamaţia simultană a mai multor articulaţii diferite. De cele mai multe ori însă debutul este insidios, cu afectarea treptată a articulaţiilor. Inflamaţia afectează de obicei articulaţiile în mod simetric, adică afectează aceeaşi articulaţie în ambele jumătăţi ale corpului. Este tipică inflamarea în primul rând a articulaţiilor mici ale degetelor de la mâini şi de la picioare, ale mâinilor şi ale picioarelor, ale încheieturilor de la mână şi ale gleznelor. Articulaţiile inflamate simt dureroase şi rigide, în spe¬cial imediat după trezire (redoarea de acest tip durează de obicei timp de cel .puţin 30 de ni' 1 t~ ir-ri Hi' mult mai mult) sau după o pei -cu -r-K zac. inactivi' cui r it -cu1 - sim OL "IK n riîbni 111 special după-arm tza d, vreme. Pobartjita reumatoidă poate fi însoţită de febră uşoară.

Articulaţiile afectate se măresc din cauza tumefacţiei ţesuturilor moi articulare si se pot deforma rapid. Pot rămâne fixate într-o anumită poziţie, astfel încât mişcările nu se mai pot realiza la amplitudine maximă. Se produc
ic luxaţii falangiene, cu devierea degetelor de la tiecare mână către degetul mic, determinând deplasarea în poziţie anormală a tendoanelor de la nivelul degetelor.

La nivelul articulaţiilor tumefiate ale mâinilor se pot produce compresii ale nervilor de vecinătate, cu apariţia anesteziei sau a paresteziilor cauzate de sindromul de tunel carpian A. Chisturile, care se dezvoltă de obicei posterior de articulaţia genunchiului, se pot rupe, cau¬zând durere şi turnefacţie la nivelul membrelor infe¬rioare. Până la.30% din persoanele cu artrită reumatoidă prezintă proeminenţe de consistenţă dură,(denumite noduli reurnatoizi) situate imediat subcutanat, de obicei in regiunile asupra cărora se exercită presiune (cum ar fi pe faţa posterioară a antebraţelor în apropierea coatelor).

Poliartrita reumatoidă produce rareori inflamaţia vaselor sanguine (vasculită Ei); această afectare vasculară conduce la scăderea aportului sanguin la nivelul ţesuturilor şi la leziuni neurologice sau la ulceraţii ale membrelor inferioare. Inflamaţia membranelor care acoperă plămânii (membranele pleurale), inflamaţia pericardului (sacul care înconjoară inima), sau inflamaţia şi fibroza pulmonară conduc la apariţia durerii toracice şi a dispneei. La unele persoane se constată mărirea de volum a nodulilor limfatici, sindrom Sjogren - uscăciunea ochilor sau a gurii " ; sau înroşirea ochilor din cauza inflamaţiei.