Pneumoconiozele benigne

Simptome şi diagnostic

Gazele solubile, cum ar fi clorul, amoniacul şi acidul hidrofluoric, cauzează arsuri severe ale ochilor, cavităţii nazale, faringelui, traheii şi căilor aeriene mari în câteva minute de la expunere. în plus, determină adeseori apariţie tusei cu expectoraţie de sânge (hemoptizie). Mai pot să apară vărsături şi dispnee. Gazele mai puţin solubile, cum ar fi dioxidul de azot şi ozonul, produc dispnee - care poate fi severă - după un interval de 3-4 ore (iar uneori până la 12 ore) de la expunere.
Pe radiografia toracică se poate observa dacă s-a produs edemul pulmonar sau bronşiolita.

Prognostic, profilaxie şi tratament

Majoritatea persoanelor îşi revin complet după expunerea accidentală la gaze iritante. Cele mai frecvente complicaţii grave sunt infecţiile pulmonare sau leziunile severe ale căilor aeriene mici, urmate de fibroză (bronşiolită obliterantă). însă studii recente au indicat faptul că poate persista afectarea pe termen lung a plămânilor, chiar şi după mai mulţi ani de la expunerea la gaze.

Cea mai bună modalitate de prevenire a expunerii este luarea unor măsuri cât mai bune de precauţie atunci când se lucrează cu gaze şi substanţe chimice. Măştile de gaze şi o rezervă autonomă de aer ar trebui să fie disponibile în cazul unei scăpări accidentale. Fermierii trebuie să fie informaţi despre faptul că expunerea accidentală a gaze toxice în silozuri este periculoasă, chiar fatală.

Administrarea de oxigen reprezintă principala metodă de tratament la persoanele expuse la gaze iritante. Dacă leziunile pulmonare sunt severe, pacientul poate necesita ventilaţie mecanică / -. Medicamentele care deschid căile respiratorii (bronhodilatatoarele), administrarea de lichide intravenos şi antibioticele pot fi de ajutor. Corticosteroizii, cum ar fi prednisonul, se administrează frecvent pentru a reduce inflamaţia pulmonară.