Hipoglicemia

Diagnostic

La indivizii cu diabet, medicul suspectează prezenţa hipoglicemiei atunci când constată simptome specifice acestei afecţiuni. Diagnosticul se confirmă prin măsu¬rarea unor valori scăzute ale glucozei sanguine.
La persoanele sănătoase care nu au diabet, hipo¬glicemia poate fi de obicei recunoscută pe baza simpto¬melor, istoricului medical, examenului fizic şi a unor investigaţii simple.

Iniţial se măsoară concentraţia sanguină a glucozei. Dacă se obţine o valoare scăzută în acelaşi timp în care persoana prezintă simptomele caracteristice ale hipo- glicemiei, diagnosticul este confirmat inclusiv la persoa¬nele fară diabet, în special dacă relaţia dintre hipoglicemie şi simptome a fost documentată în repetate rânduri. Diagnosticul este susţinut şi de faptul că simptomele se ameliorează pe măsură ce nivelul glicemiei creşte, în decurs de câteva minute de la ingestia de zahăr.

La o persoană fară diabet, când relaţia dintre simptome şi glicemie rămâne neclară, este necesară efectuarea unor investigaţii suplimentare. Adeseori, pasul următor constă în măsurarea glicemiei după ce persoana a ţinut post alimentar peste noapte în spital sau într-o altă instituţie în care poate fi monitorizată îndeaproape. De asemenea, pot fi necesare şi investigaţii mai detaliate.

Dacă se consideră că hipoglicemia este determinată de utilizarea pentamidinei sau a chininei, administrarea medicamentului respectiv este întreruptă şi se măsoară glicemia pentru a vedea dacă aceasta creşte. Când cauza rămâne neclară, sunt necesare alte analize de laborator.
Dacă se suspectează prezenţa unei tumori care secretă insulină, este necesară măsurarea concentraţiei sanguine a insulinei în timpul unei perioade de post alimentar (de până la 72 de ore). Când nivelul insulinei indică prezenţa unei tumori, se va încerca localizarea acesteia înainte de începerea tratamentului.