Sindroamele de apertură toracică

Sindroamele de apertură toracică reprezintă un grup de boli insuficient definite care produc durere şi senzaţii de furnicături (parestezii) la nivelul mâinilor, umerilor şi braţelor.
Apertură toracică este orificiul de comunicare între gât şi cutia toracică, prin care trec esofagul, vasele san¬guine majore, traheea şi numeroşi nervi. Deoarece această zonă este foarte „aglomerată", pot să apară probleme atunci când vasele sanguine sau nervii braţului sunt comprimate între o coastă şi muşchii de deasupra. însă cauza exacta a acestor boli este frecvent neclară. Foarte rar, cauza este o anomalie anatomică bine definită, cum ar fi prezenţa unei coaste supranumerare la nivelul gâtului (coastă cervicală), care comprimă o arteră, sau obstrucţia uneia dintre arterele subclavii (arterele sub- clavii, care sunt situate posterior de clavicule, irigă membrele superioare).

Simptome şi diagnostic

De obicei, durerea şi senzaţiile de înţepături sunt resimţite de-a lungul suprafeţei interne a braţului şi uneori pe partea laterală. Când una dintre arterele sub¬clavii este comprimată, mâinile, braţele şi umerii pot deveni tumefiate, sau tegumentul corespunzător poate căpăta o coloraţie albăstruie deoarece aportul de oxigen este inadecvat (o afecţiune denumită cianoză). Uneori compresia este suficient de severă încât să producă sindrom Raynaud, în care degetele devin albe atunci când sunt expuse la frig. în cazurile severe, compresia poate conduce la cangrenă a degetelor mâinii respective.
Diagnosticul este sugerat de o combinaţie de indicii furnizate de istoric, examenul fizic şi mai multe proceduri diagnostice. .Cu ajutorul studiilor de conducţie nervoasă şi a electromiografiei -1 se pot detecta anomalii caracteristice sindromului de apertură toracică. Prin amplasarea stetoscopului pe claviculă sau în partea superioară a axilei, medicii pot auzi sunete care indică un flux sanguin anormal (sufluri) printr-o arteră comprimată. Se poate efectua angiografie a arterelor braţului (arterele brahiale) pentru a vedea dacă fluxul sanguin este anormal. în cadrul acestei proceduri, după injectarea în circulaţia sanguină a unei substanţe radioopace se efectuează radiografii în serie. însă niciuna dintre aceste proceduri nu poate confirma sau exclude definitiv diagnosticul de sindrom de apertură toracică.

Tratament

La majoritatea persoanelor cu simptome de sindrom de apertură toracică, fîzioterapia şi exerciţiile fizice ajută la ameliorarea manifestărilor. Intervenţia chirurgicală poate fi necesară în cazul în care este confirmat diag¬nosticul de anomalie anatomică sau de obstrucţie a arterei subclavii. însă deoarece stabilirea unui diagnostic definitiv este dificilă şi deoarece simptomele persistă adeseori după operaţie, majoritatea medicilor încearcă să evite această variantă.