DEFICITUL DE VITAMINĂ B12

Diagnostic

De obicei, deficitul de vitamină B12 se suspectează când la analizele sanguine de rutină se observă prezenţa unor globule roşii mai mari decât în mod normal. în această situaţie, se măsoară concentraţia sanguină a vitaminei B12. Dacă deficitul este confirmat la o persoană în vârstă, nu sunt necesare alte teste deoarece cauza nu este de obicei gravă (de exemplu, scăderea acidităţii gastrice). La un pacient mai tânăr se încearcă stabilirea exactă a cauzei, urmărindu-se în special identificarea deficitului de factor intrinsec.
Când cauza deficitului de vitamjnă B12 este neclară, se poate efectua testul Schilling. în cadrul acestui test, pacientul primeşte pe cale orală o cantitate mică de vitamină B12 radioactivă, iar apoi se măsoară ce procentaj din această*cantitate a fost absorbit. Ulterior se adminis-trează vitamină B12 şi factor intrinsec, măsurându-se din nou câtă vitamină a fost absorbită. Când vitamina B12 se absoarbe numai atunci când se administrează împreună cu factor intrinsec, este confirmat diagnosticul de anemie pernicioasă.

Tratament

Tratamentul deficitului de vitamină B12 sau al anemiei pernicioase constă în asigurarea unui aport suficient din această vitamină. Persoanele care prezintă simptome asociate cu leziunile nervoase beneficiază de injecţii cu vitamină B12. Aceste injecţii, care pot fi autoadministrate, se fac zilnic sau săptămânal timp de câteva săptămâni, până când concentraţia vitaminei B12 revine la valoarea normală. Ulterior se face o singură injecţie pe lună toată viaţa, cu excepţia situaţiilor în care boala care a produs deficitul poate fi corectată. La persoanele care au deficit, dar srrnt asimptomatice, se poate administra vitamina B12 pe cale orală sau sub formă de gel nâzal, însă este necesară efectuarea periodică de analize sanguine pentru a vedea dacă nivelul vitaminei B12 revine la normal şi rămâne astfel. Simptomele severe - cum ar fi demenţa apărută la persoanele vârstnice - pot fi definitive.