Boala arterială periferică ocluzivă

Simptome şi semne

Simptomele variază în funcţie de care arteră este afectată, de cât de mult este îngustat lumenul arterial şi de modalitatea de instalare a obstacolului (treptat sau brusc). De obicei mai mult de 70% din lumenul arterei trebuie să fie obstruat înainte ca simptomele să apară, îngustarea progresivă a unei artere poate duce la simptome mai puţin severe decât blocarea bruscă a acesteia - chiar dacă artera este în cele din urmă blocată complet. Simptomele pot fi mai puţin severe deoarece îngustarea gradată permite vaselor din vecinătate să se dilate sau induce dezvoltarea unor vase de sânge noi (numite vase colaterale). Astfel, ţesutul afectat poate primi sânge în continuare. Dacă o arteră este obstruată brusc nu este timp pentru ca vasele colaterale să se dezvolte, astfel încât simptomele sunt de obicei severe.

Arterele membrelor inferioare şi ale membrelor superioare. Blocarea bruscă şi completă a unei artere de la nivelul unui membru produce durere severă, tegumente reci şi amorţeala membrului afectat. Segmentul afectat este fie palid, fie albăstrui (cianotic). în aval de obstrucţie nu se simte pulsul. Scăderea bruscă şi drastică a fluxului sanguin către un membru este o urgenţă medicală. Absenţa fluxului sanguin poate duce rapid la pierderea sensibilităţii membrului respectiv sau chiar la paralizia acestuia.
• Claudicaţia intermitentă, cel mai frecvent simptom al bolii vasculare periferice, apare din cauza îngustării progresive a unei artere de la nivelul membrului inferior. Se manifestă prin crampe dureroase, înţepătoare sau prin senzaţia de oboseală resimţită la nivelul muşchilor piciorului - nu la nivelul articulaţiilor. Claudicaţia intermitentă apare de obicei regulat şi predictibil în timpul activităţii fizice, dar este întotdeauna ameliorată prompt de oprirea efortului. Muşchiul doare atunci când persoana merge, iar durerea devine mai puternică şi este mai severă atunci când persoana respectivă merge mai repede sau urcă un deal. De obicei, după 1-2 minute de odihnă (nu este necesar ca persoana respectivă să se aşeze jos), individul poate relua mersul pe aceeaşi distanţă ca mai inainte, dar continuarea efortului va produce din nou durere după o distanţă comparabilă. Mai frecvent durerea apare la nivelul gambei, dar poate apărea de asemenea şi la nivel inghinal, la nivelul coapsei, sau la nivelul feselor,
apare la nivelul labei piciorului.
Cu cât o arteră de la nivelul piciorului este îngustată mai mult, cu atât distanţa pe care persoana respectivă o poate parcurge fără să apară durere este mai mică. în cele din urmă, atunci când boala devine mai severă, musculatura picioarelor poate fi dureroasă chiar şi în repaus, mai ales atunci când persoana respectivă stă culcată. Acest tip de dur—f în partea inferioară a piciorului sau în partea a - c t a labei piciorului, este severă, nu poate fi am-' . ie agravează atunci • când piciorul este n^rji r 1 poate apărea şi în timpul somnului. Cj	^ %reiea, pacientul poate
atârna picioarele la margn>-\_„ a tul ji sau se poate odihni în şezut, cu picioarel	,d
Obstrucţiile import i U arterelor braţului, care sunt rare, pot duce atunci ' md braţul este utilizat în mod repetat la apariţia oL 'i, a crampelor sau a durerii la nivelul muşchilor braţului.
în cazul în care scăderea aportului sanguin este numai uşoară sau moderată, aspectul piciorului sau braţului este aproape normal. Atunci când aportul sanguin scade foarte mult, piciorul este rece. Pielea de la nivelul
sau prezintă crăpături. Creşterea unghiilor poate fi anormală, iar pilozitatea membrului afectat poate fi absentă. Pe măsură ce gradul obstrucţiei arteriale creşte, pot apare leziuni care se vindecă dificil, de obicei la nivelul degetelor de la picioare sau la nivelul călcâiului, iar uneori şi la nivelul gambei, în special după
rapid. La persoanele cu boală arterială periferică ocluzivă severă, plăgile se pot vindeca numai după mai multe săptămâni sau luni sau chiar este posibil să nu se vindece deloc. Pot să apară ulceraţii ale piciorului. Masa musculară a membrului afectat se reduce (atrofie). Atunci când obstrucţia este foarte severă se poate ajunge la apariţia cangrenei.
La anumite persoane cu claudicaţie stabilă, aceasta se poate agrava brusc. De exemplu, deşi durerea de la nivelul gambei apărea de obicei după ce pacientul parcurgea o distanţă de 500 de metri, se poate întâmpla ca aceasta să apară după parcurgerea unei distanţe de numai 50 de metri. Această modificare poate indica faptul că la nivelul arterei piciorului respectiv s-a format un alt cheag de sânge. Aceste persoane ar trebui să fie consultate de un specialist cât mai curând posibil.
bruscă a aortei inferioare, la nivelul unde aceasta se divide în arterele iliace comune, determină la nivelul ambelor membre inferioare apariţia bruscă a durerii, paloare şi scăderea temperaturii. Pulsul nu poate fi palpat/ iar picioarele pot fi amorţite.
îngustarea treptată a lumenului aortei inferioare sau al ambelor artere iliace comune poate cauza claudicaţie intermitentă care afectează muşchii fesieri şi ai coapsei bilateral. Picioarele pot fi reci sau palide, deşi de obicei aspectul acestora este normal. Această combinaţie de simptome este denumită uneori sindromul Leriche. Sindromul Leriche apare de obicei la bărbaţi şi frecvent cauzează impotenţă (disfuncţie erectilă).
Arterele renale. Blocarea bruscă şi completă a uneia dintre arterele renale, care irigă rinichii, poate provoca durere bruscă în lombă şi apariţia de sânge în urină. Aceste simptome indică faptul că situaţia este o medicală.
îngustarea treptată, moderată a uneia sau a ambelor artere renale este posibil să fie asiinptomatică şi să nu afecteze funcţionarea rinichilor. Rareori, îngustarea mai accentuată a uneia sau ambelor artere renale conduce la apariţia insuficienţei renale sau a hipertensiunii arteriale (o boală denumită hipertensiune reno-vasculară). Mai puţin de 5% din persoanele cu hipertensiune arterială suferă de hipertensiune reno-vasculară.
Artera mezentericâ superioară. Obstrucţia bruscă şi completă a arterei mezenterice superioare reprezintă o urgenţă medicală. Iniţial, majoritatea persoanelor cu o astfel de obstrucţie vomită şi resimt nevoia imperioasă de a avea scaun. Starea lor generală se poate altera semni-ficativ şi pot avea dureri abdominale grave, deoarece artera mezentericâ superioară asigură irigaţia sanguină a unei mari părţi a intestinului. Abdomenul poate deveni sensibil la palpare, însă durerea abdominală severă este de obicei mai importantă decât sensibilitatea la palpare, care este difuză. Poate fi prezent un grad minim de dilataţie (distensie) abdominală. Cu ajutorul steto¬scopului medicul aude iniţial mai puţine zgomote abdominale decât în mod normal. Pe măsură ce timpul trece, zgomotele intestinale dispar. Materiile fecale conţin la început cantităţi mici de sânge, însă în scurt timp devin sanguinolente. Presiunea sanguină scade, iar pe măsură ce la nivel intestinal se produce cangrenă, se instalează starea de şoc.
îngustarea treptată a arterei mezenterice superioare produce de obicei durere la 30 până la 60 de minute după fiecare masă, deoarece în timpul digestiei intestinul necesită un aport sanguin crescut. Durerea este stabilă, intensă şi de obicei localizată la nivelul ombilicului. Din cauza durerii pacienţii se pot teme să mănânce, astfel încât se pot înregistra pierderi ponderale importante. Deoarece aportul sanguin la nivelul intestinului se reduce, absorbţia elementelor nutritive scade, fapt care accen-tuează, scăderea ponderală.
Arterele hepatică şi splenică. Blocarea arterei hepatice, care irigă ficatul, sau a arterei splenice, care irigă splina, nu este de obicei la fel de periculoasă ca şi blocarea arterelor principale care irigă intestinul. Este posibil însă ca anumite segmente ale ficatului sau splinei să fie afectate.