Interiorul articulaţiei genunchiului

Structura genunchiului este proiectată astfel încât această articulaţie să fie protejată cât mai bine. Este complet înconjurată de o capsulă articulară sufi¬cient de flexibilă pentru a permite mişcarea, însă totodată suficient de rezistentă pentru a menţine coeziunea articulaţiei. Suprafaţa interioară a capsulei este acoperită oi ţesut sinovial, care secretă lichidul sinovial al cărui rol este lubrifîerea articulaţiei.

Cartilajul rezistent la uzură care acoperă capătul tibiei şi capătul osului coapsei (femurul) contribuie la reducerea frecării în timpul efectuării mişcărilor. Fragmentele de ţesut cartilaginos (meniscurile) acţionează asemeni unor amortizoare între cele doua oase şi contribuie la distribuirea uniformă în articulaţie a greutăţii corpului. Tegumentul şi ten¬doanele care se deplasează peste suprafeţele osoase sunt protejate de către nişte formaţiuni saciforme pline cu lichid (bursele).

Efectele îmbătrânirii

Atât la bărbaţi, cât şi la femei, începând cu vârsta de 30 de ani densitatea osoasă începe să scadă; rata de scădere a densităţii osoase se accelerează la femei după menopauză. Ca urmare, oasele devin mai fragile şi creşte riscul de producere a fracturilor A, în special la persoanele in vârstă.

Pe măsură ce se avansează în vârstă, articulaţiile sunt afectate de modificări cai- -e produc în cartilaj si în ţesutul conjunctiv. Cartilajul mtîaat+icuhr " vubţiază; componentele cartilajului iproteoglrann) modifică, astfel încât ela ;ticitat«, a ca-tili ului scade si acesta devine mai susceptibil la producerea leziunilor. Aşadar, la anumite persoane, suprafeţele articulaţiei nu mai glisează între ele la fel de bine ca în tinereţe. Acest proces poate conduce la osteoartrită H. în plus, rigiditatea articulaţiilor creşte din cauza faptului că ţesutul con-junctiv din care sunt alcătuite ligamentele şi tendoanele devine din ce în ce mai rigid şi mai friabil. Această modificare limitează şi amplitudinea de mişcare în articulaţii.

Sarcopenia este un proces care debutează în.jurul vârstei de 30 de ani şi progresează pe tot parcursul vieţii. în cadrul acestui proces, volumul ţesutului muscular şi numărul şi dimensiunile fibrelor musculare se reduc treptat.

Consecinţa sarcopeniei este reprezentată de scăderea treptată a masei musculare şi a forţei muscu¬lare. Din fericire, aceste efecte pot fi parţial contracarate sau cel puţin întârziate prin activitate fizică regulată. Diferitele tipuri de fibre musculare sunt de asemenea afectate de îmbătrânire. Anumite fibre musculare se contractă mai rapid decât altele, iar odată ai avansarea în vârstă numărul acestora scade mult mai mult decât numărul fibrelor mai lente. Astfel, la persoanele în vârstă muşchii nu se mai pot contracta la fel de rapid.
Sistemul musculo-scheletic este alcătuit din muşchi, articulaţii, ligamente, tendoane şi burse.