BOTULISMUL

Profilaxie şi tratament

Sporii de Clostridium botulinum sunt foarte rezistenţi la căldură şi pot supravieţui la fierbere timp de câteva ore. însă toxinele sunt distruse rapid de căldură. Ca urmare, pregătirea alimentelor la 80 de grade Celsius timp de 30 de minute distruge aproape întotdeauna toxinele şi previne botulismul alimentar. Alimentele depozitate pot produce botulism dacă au fost gătite insuficient înainte de a fi stocate. Bacteriile pot produce toxine chiar şi la temperaturi de 3 grade Celsius, aceasta fiind de obicei temperatura de refrigerare.

Sunt esenţiale tehnicile corecte, atât la domiciliu cât şi în industrie, de pregătire a conservelor şi de preparare termică suficientă a anumitor alimente conservate înainte de servire. Fierberea timp de .10 minute a alimentelor conservate la domiciliu distruge toxinele. Alimentele conservate care sunt decolorate, sau au miros neplăcut, ar trebui aruncate. De asemenea, ar trebui aruncate conservele umflate sau sparte. Uleiurile cu usturoi sau' cu alte legume ar trebui refrigerate. Cartofii care au fost copţi în folie de aluminiu ar trebui menţinuţi fierbinţi până când sunt serviţi. Copiii mai mici de 2 ani nu ar trebui să mănânce miere, deoarece aceasta poate conţine spori de Clostridium botulinum.

Orice aliment care ar putea fi contaminat ar trebui aruncat cu grijă. Chiar şi cantităţi mici de toxine care sunt ingerate, inhalate sau absorbite pe la nivel ocular sau printr-o leziune cutanată pot produce manifestări severe. Contactul cu pielea ar trebui evitat pe cât de mult este posibil, iar mâinile ar trebui spălate imediat după ce s-a umblat cu alimente contaminate.

Dacă o plagă se infectează, acordarea promptă de îngrijiri medicale poate reduce riscul de botulism.
O persoană care ar putea avea botulism ar trebui să meargă la spital imediat. Aici se efectuează analize de laborator pentru confirmarea diagnosticului însă adeseori tratamentul nu poate fi întârziat până la aflarea rezultatelor. Pentru a elimina din organismul persoanei toxina neabsorbită, medicii induc voma, golesc stomacul (o procedură denumită lavaj gastric) şi administrează laxative pentru a accelera tranzitul intestinal.
Se măsoară frecvent semnele vitale (puls, frecvenţă respiratorie, presiune arterială, temperatură). Dacă apar probleme respiratorii, atunci pacientul se transferă la o unitate de terapie intensivă şi poate fi conectat temporar la un aparat de ventilaţie mecanică. Acest tip de tratament a redus procentajul deceselor cauzate de bot ulism de la aproximativ 70% la începutul anilor '90 la mai puţin de 10%.

Cât mai curând posibil după stabilirea diagnosticului de botulism se administrează o substanţă care blochează acţiunea toxinei (antitoxină). Aceasta are utilitate maximă dacă se administrează în decurs de 72 de ore de la debutul simptomelor. Antitoxină poate încetini sau bloca agravarea manifestărilor, astfel încât organismul să se poată vindeca singur In următoarele câteva luni. însă, antitoxina nu poate combate leziunile deja produse. Nu se recomandă administrarea de antitoxină pentru botulismul infantil, însă eficacitatea acesteia pentru acest tip de botulism este în curs de evaluare.

Poate fi necesară alimentarea intravenoasă a pacien¬ţilor. Sugarii pot fi hrăniţi prinţr-un tub subţire din plastic (tub nazo-gastric), care se introduce prin nas şi se avansează prin faringe până în stomac.
Unele persoane care îşi revin după botulism se simt obosite şi prezintă dispnee timp de mai mulţi ani după aceea. în aceste cazuri poatf fi necesară fîzioterapia pe termen lung.'