Colestaza

Diagnostic

Stabilirea cauzei - intra sau extrahepatică - se realizează pe baza simptomelor şi a informaţiilor obţinute în timpul examenului fizic.
Simptomele care sugerează o cauză intrahepatică includ pierderea apetitului, greaţa şi voma (toate fiind simptome de hepatită). Ingestia masivă de alcool sau folosirea recentă a unor medicamente care produc colestază sugerează de asemenea o cauză intrahepatică. Prezenţa unor mici steluţe vasculare la nivelul pielii, mărirea splinei şi prezenţa de lichid în cavitatea abdo¬minală (ascită) reprezintă semne de boală hepatică cronică.
Trăsăturile care sugerează o cauză extrahepatică includ durerea intermitentă în partea dreaptă a abdomenului superior şi uneori în umărul drept, sau mărirea volumului vezicii biliare (care poate fi palpată de către medic, sau evaluată obiectiv cu ajutorul metodelor imagistice).
în mod tipic, concentraţia sanguină a unei enzime denumită fosfatază alcalină este foarte mare la persoanele cu colestază. Măsurarea nivelului sanguin al bilirubinei indică severitatea colestazei, însă nu şi cauza acesteia. Ecografia şi/sau tomografia computerizată (CT) se efectuează aproape întotdeauna atunci când analizele san¬guine sunt anormale. Când cauza pare a fi intrahepatică, se practică uneori o biopsie hepatică A, care ajută la stabilirea diagnosticului definitiv. Când cauza pare a fi obstrucţia duetelor biliare, se intervine endoscopic (cu ajutorul unor instrumente chirurgicale introduse printr-un tub flexibil) pentru a se determina natura obstacolului.

Tratament

Obstrucţia duetelor biliare poate fi corectată de obicei prin intervenţie chirurgicală sau endoscopică. Pentru obstacolele intrahepatice există numeroase metode terapeutice, în funcţie de cauză. Când se suspectează că un anumit medicament este responsabil pentru simptome, folosirea acestuia trebuie întreruptă. în caz de hepatită acută, colestaza şi icterul dispar de obicei pe măsură ce boala se vindecă. Pacienţii sunt sfătuit i să evite sau să întrerupă consumul oricăror substanţe toxice pentru ficat, cum ar fi alcoolul şi anumite medicamente.
Colestiramina, administrată pe cale orală, se poate folosi pentru tratamentul pruritului. Acest medicament se leagă de anumiţi produşi din bilă, astfel încât aceştia nu mai pot fi reabsorbiţi şi nu mai ajung să irite pielea. Cu excepţia situaţiilor în care ficatul este puternic afectat, administrarea de vitamină K ameliorează funcţia de coagulare a sângelui. Când colestaza persistă, se administrează de obicei suplimente de vitamina D şi calciu, însă acestea nu sunt foarte eficace pentru prevenirea demineralizării osoase.