Boala mixtă de ţesut conjunctiv

Diagnostic şi tratament

Suspiciunea de boală mixtă de ţesut conjunctiv se. ridică atunci când pacientul prezintă simultan simptome caracteristice pentru lupus, sclerodermie, polimiozită sau artrită reumatoidă.
Se efectuează analize sanguine cu scopul de a identifica anticorpii anti-riboriucleoproteine, care sunt prezenţi la aproape toate persoanele care au boală mixtă de ţesut conjunctiv. Un nivel ridicat 4 acestor anticorpi, în absenţa anticorpilor, prezenţi de obicei în lupus, reprezintă, un indicator suficient de specific pentru boala mixtă de ţesut conjunctiv.

Tratamentul este similar cu cel pentru lupus. Cortico steroizii sunt de obicei eficace, în special atunci când boala este diagnosticată precoce. Cazurile uşoare pot fi tratate cu aspirină sau cu alte antiinflamatoare nesteroi¬diene (AINS), cu quinacrină sau cu medicamente simi¬lare, sau cu doze foarte mici de corticosteroizi. Cu cât boala este mai severă, cu atât este mai mare doza de corticosteroizi care este eficace. în cazurile foarte severe poate fi necesară administrarea de medicamente imunosupresoare.

In general, di cât boala este mai avansată şi cu cât mai extinse sunt leziunile organelor, cu atât tratamentul este mai puţin eficace. Leziunile tegumentare şi esofagiene asemănătoare cu cele din sclerodermie răspund cel mai puţin la tratament. Perioadele asimptomatice se pot întinde pe mai mulţi ani, în acest timp putându-se con¬tinua (fără a fi întotdeauna necesar) tratamentul cu corticosteroizi. în ciuda tratamentului, boala mixtă de ţesut conjunctiv are o evoluţie progresivă la aproximativ 13% dintre pacienţi, cu apariţia unor complicaţii poten¬ţial fatale după un interval cuprins între 6 şi 12 ani.