Sindromul nefrotic

Sindromul nefrotic este o boală glomerulară caracterizată prin pierderi masive de proteine în urină, care în mod tipic conduc la acumularea de lichid în ţesuturi (edem) şi la scăderea concentraţiei sanguine a albuminei.
Sindromul: nefrotic poate să apară în urma accentuării treptate a unei pierderi minime de proteine în urină (denumită uneori microalbuminurie). sau se poate instala brusc. Sindromul nefrotic poate apărea la orice vârstă. La copii, este întâlnit cel mai frecvent între a8 luni şi 4 ani, fiind afectaţi în special băieţii. La vârstnici sunt afectate în mod egal ambele sexe.
Pierderile urinare de proteine (proteinuria) sunt însoţite de scăderea marcată a concentraţiilor unor proteine san¬guine importante (cum ar fi albumina), de creşterea concentraţiei sanguine a grăsimilor (lipidelor), de creş¬terea capacităţii de coagulare a sângelui şi de creşterea susceptibilităţii la infecţii. Scăderea concentraţiei san¬guine a alburninei determină apariţia edemului în spaţiile în care în mod normal nu există lichid şi retenţia în organism a sodiului.

Cauze

Sindromul nefrotic poate fi produs de numeroase boli care afectează alte părţi ale corpului, însă cel mai frecvent este determinat de diabet zaharat, lupus eritematos sistemic şi anumite infecţii virale. Sindromul nefrotic poate să apară şi după sindrom nefritic. Există numeroase medicamente cu acţiune toxică renală care pot produce sindrom nefrotic, în special antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Sindromul poate fi cauzat şi de anumite reacţii alergice, cum ar fi alergiile la insecte şi iederă. Unele tipuri de sindrom nefrotic sunt ereditare.