Anemia determinată de sângerarea excesivă

Anemia determinată de sângerarea excesivă apare atunci când pierderea de globule roşii prin hemoragie depăşeşte rata de producţie eritrocitară.

Hemoragia excesivă reprezintă cea mai frecventă cauză de anemie. Pierderile sanguine sunt urmate de transferul apei din ţesuturi în sistemul circulator, în încercarea de a menţine un grad adecvat de umplere a vaselor san¬guine. Ca urmare, sângele este diluat, iar hematocritul (procentajul reprezentat de globulele roşii din volumul sanguin total) se reduce. în final, creşterea producţiei de globule roşii corectează anemia. De-a lungul timpului, sângerarea poate conduce la reducerea cantităţii de fier din Organism, astfel încât măduva osoasă nu mai poate creşte producţia eritrocitară pentru a înlocui pierderile.

Simptomele sunt iniţial severe, în special dacă ane¬mia se instalează rapid din cauza Unei pierderi bruşte de sânge, cum se întâmplă în caz de accidente, intervenţii chirurgicale, naşteri, sau ruperea unui vas sanguin. Pierderea bruscă a unor cantităţi mari de sânge conduce la două probleme: presiunea sanguină scade, deoarece cantitatea de lichid rămasă în sistemul vascular este insuficientă, iar aportul tisular de oxigen este puternic diminuat deoarece numărul globulelor roşii, care transportă oxigenul, a scăzut foarte rapid. Oricare din aceste consecinţe poate conduce la infarct miocardic, accident vascular cerebral, sau deces.

Sângerarea cronică (repetată sau continuă) este mult mai frecventă decât pierderea bruscă de sânge; aceasta se poate produce în diferite părţi ale corpului. Hemoragia nazală şi hemoroidală este uşor de observat. Sângerarea din alte surse frecvente - cum ar fi ulcerele gastrice sau alte intestinului subţire şi polipii ori tumorile intestinului gros - sunt mai puţin evidente. Cantitatea de sânge pierdută este mică şi poate să nu fie vizibilă în materiile fecale. Acest tip de pierdere sanguină este denumit hemoragie ocultă. Alte surse de hemoragie cronică sunt tumorile renale sau ale vezicii urinare, care determină pierderea de sânge în urină, precum şi sângerarea menstruală.